AUTOPROFIL
Parodie-pamflet, prozopoem satiric din grupajul “Iago şi Hyperion”, cu accente din Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu, o specie literară recomandată în exclusivitate doar celor care au simţul umorului in excelsis…

După “Umbra lui …” , “Satira” şi “Rămâne între… doi”,
“Steaua Nordului, Polaris”, “Epigonii vechi şi noi”,
Parcă văd comunicatul, tocmai de la… foarte sus,
Şi semnat de (puncte, puncte)… e uşor de presupus:
…Căutat de toată lumea, de agenţi secreţi şi presă,
Cu afişe şi citaţii către ultima adresă,
Un rebel ultranotoriu, la tipare refractar,
Pentru tulburări de ape în domeniul literar.
Paralel cu tagma noastră, fără studii în domeniu,
Şi-a permis să persifleze, printre alţii, chiar un geniu,
Cu creaţii de natură să aducă prejudicii,
Celor care, cum se spune, ”trag din greu” la… beneficii!
Capete de acuzare : scrie fără atestate,
Nu e absolvent de arte sau cu… “cineva” în spate,
Şi, în plus, nu dovedeşte măcar minima decenţă
Ca la noi să apeleze, contra cost… să-i dăm licenţă!
De asemenea, un altul e ”respectul” arătat,
(Afirmând că treaba noastră e… a muştei la arat!),
Nouă, “cremei de condeie”, consacrate ”păsări rare”,
Criticii acerbi, puternici, stâlpii castei literare,
Nu mai mult decât respectul cuvenit… unor “creveţi”,
Uzurpându-ne “Olimpul” facultăţii de poeţi…
(Peste astea, încă una, e desigur… un «fitil»,
Noi… un expozeu de ceară (!), jalnice «figuri de stil»!)
L-am luat un timp în glumă, era doar… un oarecare,
Ce, cu falsă modestie, se pretinde a fi… “mare”!
Tolerat pe casa scării, un “no name”, un intrus
Îşi ia nasul la purtare şi ţinteşte tot mai sus!
Nu greşim în afirmaţii, e pericol social,
Câtă vreme mai durează nedoritul “recital”…
O fantomă ce distruge, dintre noi, pe… cei mai buni,
Un “freon”… “ozonul” lumii, din “corola de minuni”!
{WANTED, POISK… (sau RICERCA!) pe toţi stâlpii de la gard,
De la circul ”SUPER-GENII”, a scăpat un… ”leopard”!}
Nu mai aşteptaţi «feed-back –uri», precizări sau vreo dispensă :
Shoot! Strileaite! (sau spara!) şi… poftiţi la recompensă!
Vom institui de astăzi, pentru timp nelimitat,
Cod portocaliu de criză, până e anihilat…
Nimeni, dacă mai trăieşte, nu-i profet în ţara lui,
Iar «poet» devii, desigur, peste apa Styxului…
Să putem şi noi, în voie, să îl plângem mai apoi :
“Ce n-am da, măcar o oră, să mai fie printre noi!”