Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Bărci cu sicrie

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Bărci cu sicrie

    Primit pentru publicare: 16 Iul. 2019
    Autor: Nicolae CORNESCIAN
    Publicat: 18 Iul. 2019
    ©Nicolae Cornescian © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


    oglinzi sticle suprafeţe reflectorizante
    însă lumina făpturii tale traversa totul
    căci după moarte trupul ţi-a fost filtrat
    printr-o imensă membrană electromagnetică
    cu un scop clar
    acela de a separa conştiinţa de materie
    pentru că tot ce se păstra
    se limita doar la impresia că locul tău
    nu era niciodată aici
    în acest ţinut ale cărui hotare
    se vedeau doar dinăuntru
    de pe drumuri ce rămâneau fără urme
    până spre seară
    când îmbătrâneau toţi acei copaci
    care după arderea crengilor uscate
    se îngropau în pământ
    întrucât nu erau niciodată ai nimănui
    nici măcar ai celor ce în timp ce săpau
    te scrutau cu priviri mult prea transparente
    de parcă desprinse de aerul amintit
    îndepărtându-se de lumină
    lăsând urme nisipii în spaţiul în care
    credeai că rămâneai suficient de aproape
    de tot ce visai când gândeai că trăieşti
    când ignorai adevărata provenienţă
    bănuind că dincolo de margini
    ar fi trebuit să fie altceva
    decât ceea ce uitai tot mai mult
    oglinzi şi sticle ce nu mai reflectau mai nimic
    din tot ce te-ar fi putut ajuta
    să te recunoşti
    să înţelegi că şi ceilalţi erau asemenea ţie
    îngropând lemnul te eliberau de amintiri
    îndeosebi acum
    în aceşti ani fără viitor
    când poate că nimic nu-ţi mai aparţinea
    în totalitate
    fapt ce nu dovedea mai nimic
    şi nici nu se cerea să certifice
    vreun anumit sens
    dacă nu mai simţeai nici o lipsă
    a ceva anume
    ceva ce ar fi revenit la sine
    întru totul schimbat
    de nerecunoscut până când nu ar fi devenit
    tocmai ce se cerea să fie
    asemenea umbrei conturate de văzduhul închegat
    ori întunericului scurs din depărtări
    unde ajungea doar vântul
    reflectat de oglinzi şi de sticlă
    atinsă de cei care
    dorind să plece pentru totdeauna
    plecau înspre orizont
    spre apusul din care
    aduse de ape mereu întunecate
    soseau bărci cu sicrie
    nici o urmă de lemn
    nimic din ceea ce ar fi trebuit
    să fie destul de real
    atât de clar încât s-ar fi putut reflecta
    pe orice netezime lichidă
    în care se vedeau chiar şi ei
    toţi cei care întotdeauna
    îţi aminteau doar de tine
    de cea care ai fi rămas chiar şi acum
    dacă arborii din adâncul oglinzilor
    ar fi confirmat doar o simplă prezenţă
    chiar dacă lumina făpturii tale
    penetra toate reflexele
    ca şi cum locul tău n-ar fi fost niciodată aici
    în acest ţinut ale cărui graniţe
    se vedeau numai dinăuntru
    de pe drumuri ce rămâneau fără urme
    până spre seară
    când îmbătrâneau toţi copacii

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5