Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Benjamin  Franklin –  statul  democratic  şi reţeta fericirii

Primit pentru publicare: 10 Dec. 2019
Autor: Prof. Vasile GĂUREAN; Bistrița
Publicat: 11 Dec. 2019
© Vasile Găurean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

                   Benjamin Franklin (1796.1790)

În  atmosfera de exultantă sărbătoare ce a urmat semnării Declaraţiei de Independenţă a Uniunii Statelor Americane, (1776) un tânăr  i-a adresat public marelui inventator şi om de stat Benjamin Franklin (1706-1790), o întrebare plină de cutezanţă:

,,– Mister Fr., ce va face statul nostru american pentru a-mi asigura mie şi tuturor cetăţenilor fericirea?” Celebrul om de stat şi faimos inventator (al paratrăsnetului-1753- şi multor altora) a dat un răspuns pe măsura geniului său politic şi ştiinţific:

,,Tinere! Datoria statului nu este să-ţi asigure ţie şi altor cetăţeni fericirea. Statul are rolul de a crea un cadru instituţional în care fiecare să îşi făurească destinul ca om liber. Fericirea trebuie să ţi-o făureşti singur în statul nostru democratic.”
x
Care sunt oare acele componente care alcătuiesc ,,CADRUL unui stat democratic” -atunci şi azi-  şi în care cetăţenii pot să-şi caute şi să-şi afle…fericirea? Cum stăm noi cu fiecare element din cadru?

a). FUNDAMENTUL unui stat democratic este reprezentat de existenţa unei Constituţii bine făcute şi a complexului de Legi drepte, descinzând din această  ,,mamă” a tuturor legilor. Pacea socială este un rod subsecvent al dreptăţii.

Constituţia noastră -vedem azi- are lacune grave, formulări vagi pe alocuri, imprecizii. Toţi actanţii politici recunosc că trebuie făcute modificări serioase, eliminate  imprecizii şi impredictibilităţi. Acuzele că nu se respectă Constituţia curg din această cauză, născând haos.

Legile  au ajuns să die făcute de  Codrinii ce ,,pot”, în sfidarea interesului public şi naţional. Ai herghelie, porci, sere de tomate şi conduci partidul? Îţi faci Lege!(vezi recenta Lege pentru scutiri  de taxe pentru cei  câţiva proprietari de insule.)

Nu mai vorbim de mutilarea Legilor pentru a scăpa infractorii.

Din echilibrul puterilor în stat, am văzut efortul de a se ajunge la  o Republică parlamentară prin amputarea prerogativelor prezidenţiale.

b). PROTECŢIA cetăţeanului- prin instituţii: Poliţie şi Justiţie. Iată alt capitol la care am rămas deficitari  prin infuzarea  -parţială, dar semnificativă- a factorului politic şi lumii interlope  în instituţiile statului.

De aici, aplicarea selectivă a Legii, frâţia cu călcătorul de lege, anchetele duse până la prescrierea faptelor, adică decenii, complicităţile unor procurări-poliţişti-interlopi, cu persecutarea şi marginalizarea  subsecventă a celor corecţi din  numitele instituţii.

O infracţiune strigătoare la cer a putut şi mai poate fi pusă sub semnul întrebării sau anulată din cauza unui complet de 5 în loc de trei  sau trei în loc de cinci  judecători, faptele -oricât de grave- neavând relevanţă.

Serviciile de informaţii au fost scoase din atribuţii, slăbind şi statul şi protecţia cetăţeanului. (O ţară întreagă priveşte neputincioasă şi  stupefiată cazul ,,Caracal”.)

c), Educaţia şi sănătatea -servicii sociale largi-  au decăzut din pricina slabei discipline sociale, subminarea autorităţii profesorului şi  corupţia din sistemul de sănătate publică. Abia acum se încearcă o reabilitare a acestor sisteme bolnave.

Nu enumerăm alte mullte componente sociale din lipsă de spaţiu, dar este constatabilă cu ochiul liber o stare de decădere socială generală ce trebuie rapid curmată. Ea se reflectă în limbajul  mahalagesc-argotic al oamenilo politici decidenţi, la lipsa de ruşine, de bun-simmţ, goana după furt, bogăţie nemuncită.

Etica şi morala ce au funcţionat două mii de ani au avut a se adresa unor societăţi creştine. Azi, acestea se pun sub semnul întrebării cu nonşalanţă. Din rău se face paradă în mass-media şi în stradă, iar rezultatele se văd pretutindeni, până şi în  cercetarea ştiinţifică, sport, literatură şi artă.

În acest cadru îşi poate  făuri omul tânăr fericirea despre care  vorbea Benjamin Franklin şi tânărul  american? Răspunsul îl puteţi da dv. , dar şi cele trei milioane de tineri  mai ales, care şi-au luat lumea în cap, părăsind acest tărâm al neorânduielii.