Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

,,Vox superanus  populi”- Glasul suveran al poporului

Primit pentru publicare: 22 Iul. 2019
Autor: Prof. Vasile GĂUREAN
Publicat: 22 Iul. 2019
© Vasile Găurean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Vocabula “superanus”  a graiului latin înseamnă “cel mai înalt, suveran, suprem”. Acestea sunt şi atributele definitorii ale unei naţiuni, înscrise  de altfel şi în Constituţia noastră, de îndată după ce este definită organizarea noastră statală (,,stat     naţional, unitar,  indivizibil”).

Astfel, art. 2 proclamă:
,,(alin.1) Suveranitatea aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.”

Fiindcă poporul mai şi munceşte, îşi deleagă această suveranitate unor organe pe care le alege şi care trebuie să implementeze  voinţa şi doleanţele sale. Tocmai pe această delegare de atribuţii şi care nu au fost onorate, a izbucnit –de pildă- Revoluţia franceză de la 1789. Atunci s-a coagulat principiul că o regalitate, parlament sau alte organe care nu mai ascultă vocea poporului, pot fi răsturnate în mod legitim.

Aliniatul al 2-lea din Constituţia noastră este prevenţional şi la fel de imperativ:
,,Niciun grup sau persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”

Nimeni aşadar, partid, organe locale , Parlament, conducător de ceva, nu-şi pot aroga această suzeranitate.
Referendumul exprimă aşadar în modul cel mai direct vocea unei naţiuni, adică fără interpunere de organe, fiind cea mai autentică manifestare a numitei sale SUVERANITĂŢI. Nu există nimic mai presus de această VOCE a naţiunii (vezi Elveţia şi toate statele cât de cât civilizate). Nici organe: Parlament, Curte, Constituţie. Dacă poporul cere, se modifică ceea ce  se impune a fi modificat: organe, prevederi, inclusiv constituţionale.

După ce la început, CC a declarat că întrebările sunt constituţionale, după ce a validat referendumul din luna lui florar cu întrebările lui, acum  nu ar fi constituţională implementarea lor, fiindcă încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale, cum s-ar spune în art. 152 şi de a căror limitare nu e bine să ne prea atingem. Ce să creadă omul simplu? În ce Bangladesh trăim?

De fapt, întrebări neconstituţionale nici  nu există, fiindcă poporul poate hotărî-potenţial-. tocmai modificarea unei/unor prevederi constituţionale, iar după ce s-a implementat, măria sa naţiunea vine iar şi aprobă sau nu ceea ce a devenit Lege supremă. Dacă nu ar fi aşa, ar însemna că o Constituţie trebuie să fie “ad aeterna”, adică pe vecie, cum zice Curtea Constituţională, deşi ştim bine că acestea se  şi schimbă sau modifică.

Aşadar, Vocea unei naţiuni transcende totul, inclusiv Curţile, Parlamentele, guvernele, Constituţia. Nu este o Voce “consultativă”- cum ridicol cred unii, încât o aplicăm după cum ne convine. Nicăieri, în nicio Lege nu este desemnat atributul “consultativ” al unui referendum. Pe baza acestei invenţii abuzive, totalizăm două Referendumuri naţionale (nu bistriţene), care nu  sunt -incredibil, dar adevărat- luate în considerare. Înainte de a arăta ce pericole enorme pentru noi ca stat se ascund în aceste două desconsiderări, să arătăm pentru ce de pildă CC declară că nu se poate pune în Lege vocea ,,boborului”. Că… se opune art. 152 din Constituţiune, amintit mai sus, referitor la ,,drepturile şi libertăţile” persoanelor.

Întâi de toate, am arătat că nici Constituţia şi nimic nu se poate opune vocii naţiunii când se exprimă. Ea transcende totul: vrei regalitate, regim parlamentar, vrei altă Constituţie? totul se poate schimba. Ce este veşnic în lumea noastră?

Da, drepturi şi libertăţi, inclusiv pentru călcătorii de lege, dar dacă  la noi corupţia a devenit (nu pretutindeni totuşi) un sport naţional şi se impune stoparea acestui flagel, care ne privează de clamatele  autostrăzi, spitale şi de aerul respirabil, atunci ce articol ne poate împiedica să facem acest lucru? (Statele Unite au limitat şi ele –tot spre pildă- drepturile şi libertăţile cetăţeneşti după acel 11 septembrie al Turnurilor). Nu se vrea modificarea Vestalei numită Constituţie? Să o facem printr-o altă lege, hai, mai mică, fie!, dar nu să desconsiderăm GLASUL unui popor.

Voi încheia arătând primejdiile nebănuite ce se ascund în a desconsidera glasul unei naţiuni:
– se subminează siguranţa naţională. Masele nu mai au încrdere în organele lor, căci  nu Ie mai reprezintă (fapt ce se relevă în sondajele catastrofale ale încrederii. Le duşmănesc, se revoltă contra lor, manifestă, intră cu kalaşnikovul în ele, ca-n Parlamentul Georgiei.)
– în caz de pericol naţional (război, invazii, catastrofe), poporul nu va mai răspunde la chemarea de a stăvili primejdiile şi a-şi risca viaţa. Pentru cine?
-Induce idea de haos social, de neguvernabilitate, când azi declari întrebările constituţionale, iar la două săptămâni o dai la întors. S-a crezut că nu va trece Ref-ul? şi…a trecut. Cum s-o sucim acum?  Nu, nu acesta este un stat ce aspiră la democraţie. Doamne, greu ne este dă mergem drept pe drumurile lumii civilizate!