Ștefan SILVA

Bisericuţa din Albac

Bisericuţă din Albac,
Locaş Sfânt din lemn curat,
În tine multe  vise zac,
De fii născuţi din Neamul Dac.

Tu falnic nalţi spre bolt-albastră,
Eternul nostru Tricolor,
De veacuri porţi durerea noastră,
Peste Carpaţi şi prin popor.

Tu eşti o rază de lumină,
Spre visul meu neîmplinit,
Tu-mi dai puterea ta divină,
Când sunt căzut să mă ridic.

Bisericuţă din Albac,
În tine Horea s-a rugat
Pe vremuri, când a ridicat
Poporul, ce s-a răsculat.

Horea a fost trădat de fraţi.
Mă-nveţi să nu fiu trădător.
Eşti Curcubeu peste Carpaţi,
Icoană Sfântă a moţilor.

Bisericuţă din Albac,
În trupu-ţi sfânt tu ai păstrat
Potirul lui Crişan, jurat,
Că neamul nu va fi trădat.

În tine tu sălăşluieşti,
Sfintele Porţi Împărăteşti,
La care Cloşca s-a rugat,
Când poporu-a ridicat.

Un Domn român cu drag de ţară,
Unit-a-n tine   bravi  eroi,
Poporul să-l ridice iară
În vremuri grele, şi pe noi.

Tu eşti izvor de biruinţă,
Pentru poporul obidit,
Tu dai putere şi speranţă,
La cel flămând şi doborât.

Tu eşti lumină de dreptate,
Ce porţi prin veacuri neamul meu,
Nu-ţi este frică nici de moarte,
În neam vei dăinui mereu.

Bisericuţă din Albac,
Tu eşti altar de-nchinăciune,
Pentru eroii cei plecaţi
Şi cei ce se vor naşte mâine.

Bisericuță din Albac,
Poetul pătimirii noastre,
În versuri sfinte te-a -mbrăcat,
Și luminezi  mereu  prin  astre,
Calea dreaptă de urmat,
Fie Domnul lăudat !