Boris MARIAN

Boemiada

Mulțumesc, gherghef de-nțelepciune,
Eu pe Truică îl știam de mult,
Omul ce dormea  printr-o minune
Sub o plapumă, la sediul unui cult.
Se zărea doar nasul  ca o turlă,
Avioanele îl ocoleau cu greu,
Cobora  un înger cu o surlă,
Uneori  trecea și Dumnezeu.
Avea boli nenumărate ca-ntr-o carte
De istorie a bolilor  lumești,
Aruncau în el cu oale sparte,
Câinii îi spuneau – Prieten ești.
A murit în plină glorie ca iarba
Ce dispare sub zăpadă fără păs,
Nu veți ști  ce geniu era Truică,
Eu din moștenirea-i mai învăț.