Boris MARIAN

A fi veșnic – o poveste

A fi veșnic – o poveste,
Care și de unde este,
Auroră, zefir, suflet,
Un sufleor la teatrul   Boubette ,
Cum în cărăbuș transformi
Pe oricine, dinți enormi
Are lupul zis Robot,
Ca amicul Barbă-Cot.
Ce e Legea? Nu-ntreba,
Că te-aude cineva,
Interzisă-i orice lege
Printr-un ordin, Ubu-rege.
Ce frumos visau bolnavii
Că e lumea, dragii mamii
Lui Belial, pleacă de-acolo,
Trei milenii caut un solo,
Caii mor, lupii se-adună,
La putere-s împreună,
Ai dureri de spate, bun,
Scapi cu-o salvă de tun-tun,
Dumnezeu nu ne promite
Fericire, că smerite
Pot fi oricare lighioane,
După râs și după toane,
Fulger, trăznet, fie, ploaie,
țara intră în noroaie,
că norodul, cam nărod,
crede c-a făcut un pod
spre un Vest bogat în găuri,
o busolă cu zerouri.