Boris Marian

Am scris un poem

Am scris un poem,
Nu l-a citit nici dracul în persoană,
Eu cred în inteligența dracului,
știu, fiecare are un înger,
el ne înghiontește, scrie și tu ceva,
am fost pe toate meridianele și paralele,
am fost în orașul proștilor, harnicilor, geniilor,
dar nu am găsit orașul Poesiei, este el undeva, nu se poate,
am venit cu un jurnal gros cât o ușă de stejar,
acolo am scris cum a călătorit pe spinarea lui Moby Dick,
cum m-am iubit cu Sapho, cum am scăpat de pe Titanic
purtat de o nereidă, prostii, slavă Domnului,
oarecum sunt întreg la minte, asta spun și înțelepții galactici,
alături de mine este Sancho, cine sunt eu nu știe nimeni,
nici Dulcineea  de Tobosca.
***********************
Raza mea de acțiune se pierde în cosmos,
nu te bucura,  nu ești pe traiectorie,
orice minciună are o rază, două,
adevărul este o bombă nucleară,
e bine să te ferești de efecte,
je cherche toute ma vis, que?
Chinul cotidian nu este poezie.
Tralala  quotidien este gentile.
Les  larmes quotidiennes ennuient.
Quotidien  soit l”amour,
comme le pain.
Asta îmi spunea |Robert  R., mare poet uitat.
Tu ce spui? Vrei să te știe lumea?
Ei și? Privește în soare și taci.
Cel puțin te bronzezi.