BORIS MARIAN

Azi, noapte

Azi, noapte l-am visat pe Dolfi Hitler,
Era mai mărunt decât mine, părea liniștit,
Dar ascundea ceva, un plan anume,
i-l bănuiam, dar el mă tot întreba de rude,
am încercat să scap de el, am sărit din tren,
înainte de gară, l-am auzit dând ordine ,
m-am refugiat în pădure, apoi mi-am amintit
că văzusem scena recent, la TV, am respirat ușurat,
Dolfi, de ce nu te-astâmperi și  tulburi
Semnul celor bătrâni, că nepoții mei, abia dacă știu
Ce faci și ce ai făcut în viață. N-aș spune că te urăsc,
Pe mine mă judec, cum am putut vorbi liniștit cu tine,
În limba germană , învățată cu mama, iar tu te mirai
Că aveam un accent cernăuțean, aispus „Warum, mein Kind”,
Că mi s-a făcut frică, asta mă face să tremur de ură –
De ce mi-a fost frică, puteam pe loc să te ucid cu o lopată.
Dar asta este din alt vis, îl presimt deja, se apropie, vine.
Voi îmi cereți poeme frumoase, dar ele nu vin, așa, peste noapte,
IAR POEZIA NU ESTE O FUGĂ DE Bach, nici un tablou de da Vinci,
Nici operă, nici balet,operetă, numai atunci când orchestra va cânta
Maiestuos o missa solemnis sau altceva,
iar corzile unor viori vor plesni de durere,
atunci veți zări înălțată ca o zeiță, Poesia
pe care n-o veți cunoaște.
**********************
Silabe slabe, de Konzlager,
Niște biți, un fals tratat despre falsitate,
Doi moroi, trei morei, condiția inexistenței, bingo,
Bravo Samat, pe asfalt scrie pușcașul – Halt!
Strada se bălăcește în pipi de copil,
Plouă cu pipi, ce facem cu rodopsina,
Bat-o vina, retina și cretina, Tu & You,
Orga face spasme în aer, curge lapte
Pe ecranul negru, ieri l-am invitat pe Bach
Să doarmă la mine, pidion șvuim , știm , nu știm,
Pikuah nefeș, asta este, Noah,
Ai învins din nou.