Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Boris MARIAN: Ce n-am visat

Ce n-am visat

 

Se făcea că operele numitului bmm ar fi intrat în programa școlară,
Dar elevii au protestat, nu semănau cu Bolintineanu, Eminescu,
Nici cel puțin cu Brumaru, ca naiba?
S-a propus trecerea numitelor opere la zoologie,
Fiind vorba adesea despre animale,
Dar erau prea puținde date,
Proful de sport a propus o nouă disciplină,
Psihopoezia, pornind de la Poe până la Freud,
La care Sigmund, om de treabă, a dat un răspuns pozitiv,
m-am trezit. Kafka era lângă mine și se juca , era încă mic,
cu Samsa, un gândac venit din vecini,
Cyrano mă plictisea cu Statele Lunii, că acolo
Femeile fiind melamncolice, sunt reci la început,
Apoi se dăruie în lacrimi, în timp ce în Statele Soarelui
Iubirea pârjolise jumătate din populație,
Hait, alt vis, apăru Jan de Leyda, frumos, dar monstru la suflet,
Fu pus ca Dozsa pe un scaun de fier și prăjit, brrrr,
Din perete se auzea vocea vecinului, spunea, din toate corpurile se degajă
Caracteristici, aspect, culoare și forme feminine, dar…
Relatarea se oprește aici, să le urăm ce vor ei, celor
Ce nu au renunțat la căutarea finalului pierdut.
Antismochinismul a apărut la șezut,
În picioare și pe ogoare, un fel de anusimi
Cu apocrife și limuzini, ce fac aici apostații?
Aposmamele, aravele, chitrele, lulavul, hadasul,
Cadastrul, arba parșiot, cot, pișcot, arei miklat,
Iehiel din Roma, Gheulat, ascetismul creează marxismul,
Asara harughei malkhut, asefa mekhonenet.
Am construit cu tine palatul de cleștar,
s-a sfărâmat la primul cutremur din Quatar,
mi-ai spus că e nevoie de secoli, zile, neant,
a doua zi neantul devine enervant.
Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau șnapanii,
Era să-mi dau și viața și haina cu galoane,
Dar ai fugit în sânul familiei, umbrar,
s-a năruit poemul, palatul de cleștar,
m-ai șters de prin jurnale și cântece cu text,
iubirea este legea, deci dura lex sed lex.
era speranță, numai certitudini,
noaptea străluceau stele, lumânări,
scuarul se umplea de guvizi-fantome,
nu erau chiar morți, fluierau pe nări.
Spune -God have mercy on my soul, deci spune,
un buchet de crabi vei primi în dar,
ce curaj, ce lauri, valurile-n spume
alergau amanții zgribuliți spre far.
Strada ca o venă propulsa viață,
vitriolul sfarmă și topește tot,
n-am venit să-ți spun bunădimineața,
te anunț că mâine va-nvia un mort.
*************************************
O, Doamna mea, unde te afli?
În care parte-a lumii străvezii?
Eu sunt într-un abis și poate de aceea
nici nu te văd aevea, nici nu pot auzi.
Dar ce e dragostea? Un sunet, o lumină?
Este prezență oare, este doar absolut?
Nesiguranță, teamă, tunet în surdină
sau poate mult mai mult, neîmpăcat sărut.
Nu e-n puterea noastră să desfidem
tumultul ce ne prinde în vâltori,
înalte porți cu răsuflarea le deschidem,
eu urc spre tine, tu, cedând, cobori.
Am construit cu greu această macara,
ea mă va duce-n ceruri între celebrii K.,
de când cu Kafka nimeni nu se mai roagă-n van,
există nedreptate, pe adevăr-doi bani,
există jocul artei, biluțe de mărgean,
ai cap? Mai dă-l de-a dura, să vadă cine-i Stan.
Nu Stanley și nici Jerry, un munte, om mintos,
ne-a învățat că scară e tot ce duce-n jos,
mai jos, tot mai aproape de dulci , des-amăgiri,
precum Socrate , soarbe otrava din potir.
Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai,
ai peste tot un frate ce-ți spune – stai, te tai.
Că numai cel din urmă va înjgheba un rai.
*****************************************
În țărână ne-ntoarcem, dar altfel suntem,
Lovit de neliniști, dureri, eu te chem,
Mamă, ce-mi ești alături mereu,
În tine eu cred ca-n Dumnezeu.
Grădina – Edenul, un vis precurat,
Stau la o masă supuși, împărat,
Precum copiii se joacă, de veci,
Treaz tu vei fi , fără vorbe și legi.
De unde venim? Încotro ne-ndreptăm?
Mirarea e singura cale sptre vămi,
Răul cu Binele stau în balans,
Suntem perechi în Marele Dans,
ții minte basmul cu Graetchen și Hans?



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5