Cine este bmm- un imatur

Sunt imatur, extrem de imatur,deși am părul alb,
Îmi spune un cal slab din ferma lui Augias,
când plecam spre Peruggia , mă cert cu mine însumi, cu oricine,
mă iartă , frate și vecine, pot face auto-da-fe, nu vre.
Iar cel mai greu îndur povara când Pomul Vieții pierde floarea,
Când corn-șofar îmi sună fals, iubire –ultim vals?
Se făcea că beam alcool prohibit, cu Apollinaire, pe un hol,
Avea în el noblețe, nu ca sfinții cu trese, ascultam amândoi lumina,
Călăream vise pur-sânge, un car de aur așteaptă,
Dric pentru altul, așteaptă, pompe funebre, ah, pompe,
De apă ori pentru toalete, Apollinaire își scoase
Calota craniană, grei aburi ieșeau din creierul mare,
Amoruri, zaruri, chiar zâne fugite de la stăpâne,
Domnul zâmbește, e bine, zice Apollinaire, glas de pește,
Vom arunca piramide de versuri , ah, insipide,
Vom construi un Eiffel pentru nebunul fidel,
țineți-mă să nu cad, mulți au cedat, decedați în noi?
Ce v-am făcut? Vino să te sărut, vine și Magdalena,
Imparte copii cu lanterna, Apollinaire, unde ești?
Na, a fugit, terorist eu îl știam din alt vis,
Eu atât vă mai spun, până să n-ajung săpun,
Desparte talentul de om, atunci voi fi și eu domn.
Vezi, urlă iară doi creți, ești imatur, măgăreț.
Asta e, zise tatae, nu eu. Niciodată, nu!