BORIS MARIAN

Abebebeb

Și vină, bre, Moise, pogoară  că-i șagă,
Născuți în sclavie devin  copărtași,
La șaptezeci una, perciuna, perciunul,
De tragi tu  cu tunul, eu trag la scaieți.
Istoria-i lată, prezintă  morminte,
Isaac se prezintă și mormăie  rugi,
Unchiule Buck, adună ostașii,
Noi vom veni ca stafii de la Bug.
Vulpea și ceasul,  cravata și maslul,
Creveții cu steaguri revin, bacalavruri,
Turl al lui Tomey homari mestecă , lame,
Sufragerie pentru colaci. Ah, Bulba cu buli,
Bulibașa cu sculi, Edmonds e rege
În sacrilege, Ringo și |Faulkner,
Blonder și Bober, vor ridica
Un castel pentru noi.
Îl admirăm pe domnul Lear, poetul, nu pe rege,
Cam turbulent părea , din el ceva se va alege,
Are urechi și mâini și ochi, citește, cântă, zboară,
El s-a luptat cu mari furtuni, cu vântul prins în moară,
Visează revoluții noi, bea vinul  doar cu zeii,
Când nu găsește un leu mort, se joacă  și cu mieii,
Dar cineva l-a cam turnat, fu dus la un ospiciu,
s-a sinucis pe drum, de ce?  Din drag de doamna Liciu.
I-au scris o biografie , ah, nu amintea de Shakespeare,
Pentru că domnul  Lear era un fel de arhitector.
*****************************************
Ziua-i masivă , albă și rece,
Ca un colegiu pentru colege,
Numai iubita, doar ea se zărește
Într-o  oglindă ca ochiul de pește.
Trece cu trenul omul cu trenciul
Luat pe-o hârtie de treisprezece,
Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece și albă,
Numai iubita, subțire, înaltă
Este. Iar eu sunt pe lumea cealaltă.
**************************************
Un om fost sac, fost rac, avataruri,
se ruga la altcineva, nimic nemuritor,
dar sâmburul luminii?  Pe când eram ființă,
am îndrăgit poeme, am dat pe la științe,
ceva demoniac se strecura uneori, palori, spaime,
deh, ca la orice dihanie, dar natura mă sfătuia să fiu cuminte,
greu, și azi este greu, râde criticul -balon, ca și cel cocârjat,
iartă-mă, Doamne, semeni suntem, greșelile ne bântuie,
ne-vântul e, mușchi de argint, suflet aur, pământule,
când ne vei primi? Nici fericire, nici nenorocirea
nu sunt veșnice, doar sfeșnice, în viața mea,
ca într-un super-mall au fost mulți oameni,
multe surprize și brânzeturi, zaiafeturi,
dar tangoul morții nu l-am dansat, nu-l știu,
cred că cineva drag mă așteaptă dincolo,
știu.
*******************************************
S-a-ntors Vintilă din război,
nu mai era unul, erau doi,
când  scriau se făceau  trei,
probă pentru Berkeley,
mierea de un kil creștea
la o tonă și juma,
dar ce suflet mai avea
poetul  Draculala,
mântulescu  scriu istorii,
ce se uită cum cocorii,
nici romane, nici tu schițe,
pseudo-dada- lătrăițe,
generalul fără sculă-i
ca poetul zis și Bulă,
toată lumea bea vin Blau,
vineri curge  Donner-Mau,
într-un bloc un câine ține
locul unei Kapuzine,
cezarian, augustitnian,
s-a născut un dalmațian
cu copite de argint
șlefuit de-un Wunderkind.
Viitorul aparține
cel cu scroturi foarte pline,
nimeni n-a greșit aici,
un govern de priculici,
Puck primește delegații
din vecine constelații,
răul nu devine bun,
ci din ce mai ce tutun.
Asta-i țara,  ista-i omul,
a strigat, dar un”  paltonul?
************************************
din imperiul iubirii apoase,
cu lacrimi sărate, cu gemete slabe,
găsește o cheie, iubito, un lacăt,
să facem memoria să se reclădească.
Auzi porumbeii, auzi și gorila,
sunt multe iubiri din Arhanghelsc în Cuba,
priviți balerine  pe ghețuri de nichel,
să nu mai uităm copiii și tumba.

Ce tristă-i Traviatta, Parisul nu râde,
nu crede în lacrimi nici Moskva-ncercată,
când simți că nu-i nimeni să te mai iubească,
întoarce oglinda în suflet, încearcă.
Ridicoli actori într-o piesă  uitată,
genunchii se-ndoaie și fluturi batista,
nu laudă și nu blestema propria-ți soartă,
întâia iubire  persistă, există.
Întinse zăpezi și pulberi de oase
în tot universul   cutreieră  simțul,
citindu-l, privindu-l, destinul e-n toate,
măreț e-mpăratul, nebun este prințul.
BMM