Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Boris Mrian: Eulenspiegel ( proză). I

Boris MarianBoris MARIAN

 

 

 

Eulenspiegel ( proză)

I.
Bună ziua, domnule profesor, strigară elevii în cor. Eulenspiegel sări pe fereastră. Domnul Zus nu spuse nimic. O liniște fără hotar înconjura orășelul. Un străin s-a recomandat a fi unchiul vecinului. Făcea exerciții de yoga. Repeta mereu – nu-ți fie frică, repetiție ce augmenta sentimentul de nesiguranță al cititorului onest. Există mulți oameni pe lumea asta, dar mai mulți sunt dincolo. Nu avem încă vești de la ei. Misterul poate fi atins cu mâna. Dar cine îl simte? Degetele diferă de la mână la mână. Are și Luna un efect asupra evoluției degetelor. Marte o concurează. Pe aici au fost cândva fiii lui Saturn. De atunci există și moartea. Astăzi mașinile își fac treaba – calcă zilnic mii de oameni. Astfel lucrurile se mai simplifică. Ironia a fost al doilea flagel, după ce aurul a devenit stăpân pe piață. Puține iubiri au rezistat atacului. Prima a fost cea alui Don Quijote. A urmat baronul Muenchhausen. Apoi Don Juan, Casanova, Sade, ș.a.Unii se slavau prin demisie. Alții și-au cumpărat costume noi. Într-un landou de culoare neagră apăru șeful statului. Cine e? Asta întrebau cetățenii. Țaplea, zise unul. Țap-lea, Țap-lea, se auzi în toată țara. În urmă veneau supuși leii din Africa.  Au intrat cu toții în Biblioteca Academiei de Științe Vii. Peste toată adunarea pluteau note din compozițiile wagneriene. Nimeni nu mai adăugă – Țaplea. Între evlavie și ipocrizie nu este decât un pas, dar ce pas? Cineva a luat cuvântul și a fugit cu el.  Era Volghemut. A fost citit un decret care interzicea vânzarea calmantelor pentru nebuni. Din această cauză nu a mai venit toamna. Soliștii au fost deportați pe Insula Paștelui. A urmat Purgatoriul, dar povestea va fi continuată de Eulenspiegel, revenit din neant.
II.
Peggy, Peggy, cine te-a iubit  și când?  S-au smochimit și strugurii. Dragostea cere să fie exprimată. În apa mică a râului s-a strecurat o balenă. Fără rușine. O minibalenă sau balerină? Cu prune întreții o relație cel puțin o lună. Într-o cafenea era o pisică, ea recita din Nietzsche texte greu de asimilat. Dar ce pisică, Angora nu alta. Despre importanța sexului în dragoste nu știa nimic. Se identifică? Se opun? Se ignoră? Pimlico Women”s Institute a devenit cunoscut, dar nu îndeajuns. Playboy a ieșit de mult la pensie. Marea dragoste era Louise.  Pe trupul ei am scris zece romane. O femeie minată și minunată. Asociația Pacienților Ambulatorii, APA a ales un președinte hermafrodit. Mișcător. Organul sexual al lui Henry Miller era pixul. Este un caz. Bolile ca și dragostea se declanșează prin alipirea a două molecule, aici nu există un principiu bun sau rău. Tăinuire și dezvelire. O artă. Un lubrifiant al simțurilor. Anatomia ca știință nu m-a atras, prefer pictura clasică. Acelașii raport ca între prozodie și poezie. Dar Louise a murit. Era un înger. Eulenspiegel a rămas din nou singur.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5