Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Botoşaniul literar.Cazul Albert Dreyfus al anului 2011. Neoromantismul termidorian

Motto: «Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri.» (J.F.K.)

Botoşaniul literar
Cazul Albert Dreyfus al anului 2011. Neoromantismul termidorian

Articol cu accente de parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiţi de simţul umorului.

Scrisoare de răspuns din partea Secretariatului General al U. S. A. (*)

Stimate domnule Gaftoneanu,

Am citit şi recitit cu multă plăcere, real interes şi total amuzament textul materialului pe care ni l-aţi trimis la solicitarea noastră în analiza dosarului cu nume codificat „Cazul Albert Dreyfus al anului 2011”, un colaj amplu de creaţii, inedit şi reprezentativ.
Varietatea şi vastitatea temelor abordate, jongleriile umoristice încorsetate în haine rimate şi ritmate, realmente m-au pus pe gânduri şi m-au trimis către farmecul infinit al peisagisticii arhitecturale.
Euthyneria vizibilă a cunoştinţelor de limba română peste care este turnată fundaţia cu stereobatul clasicilor români, ruşi, francezi, anglo-americani şi krepisul evoluţionist de-a lungul timpului, toate împreună concurând quintesenţial la consolidarea stylobatului-fundament pe care se înalţă lucrările Dvs., susţin adevărate coloane literare…
Întocmit în acelaşi registru tehnic rafinat de satiră modernă, vă expediez acest reply sintetic încropit ad-hoc cu un scurt acrostih din titluri de scrieri care vă aparţin:

-Colţ de (rai. Viaţa la) ţară.
-Odiseea omenirii
-Monolog în alb şi negru. Eminescu.
-Omagiu lui Luchian. Lumea florilor eterne.
-Rânduri scrise pentru Iorga
-Iago şi Hyperion

-Autoprofil
-Lung traseu printre imperii
-Evrika literaturii! S-a găsit veriga lipsă!

-Scurt periplu printre aştri
-Cu toţi suntem pe Titanic
-Rapsodie. Lui Enescu.
-If you aren’t
-Steaua Nordului, Polaris
-Universul meu de dascăli
¬-Lumea celor şapte taine
-Umor epigramistic
-I saw not you ever
… Fondul silvic literar, Anul dintre două toamne, Covorul roşu de cuvinte, capodopere, ce altceva să vă mai spun? Epopeile satirice, parodiile-pamflet, elegiile, fabulele, epigramele, încercările poetice în limba engleză, versificările şi multe altele m-au dus cu gândul la ingenioasa simplitate a ordinului doric al arhitecturii greceşti antice.
Intrând în complexul labirint sugerat de creaţiile Dvs., am remarcat că, spre deosebire de coloana ionică eminesciană (cu aspect suplu ce pune accent pe elementele decorative) și cea corintică nichitastănesciană (ceva mai zveltă și unde capitelul este brodat cu frunze ornamentale de acant, element preluat adesea și de curentele compozite) coloanele Dvs. sunt aşezate direct pe stylobatul acumulărilor personale, fără treptele intermediare ale influenţei curentelor filozofice din Vest ale modernismului cu apartenenţă temporală, formală şi structurală la romantismul întârziat- vezi tendinţele occidentale ale evoluţiei poeziei din a doua parte a secolului al XIX-lea, respectiv ale neomodernismului autohton “optzecist”.
Subliniez şi particularitatea-detaliu că grinda compoziţională ce susţine masiva interacţiune orizontală cu ceilalţi creatori de curente artistice are arhitrava netedă şi frizele cu basoreliefuri și alte ornamente, fiind cea mai simplă dintre cele trei anterior menţionate.
Acrotera elegantă şi tympanonul impresionant m-au încântat şi m-au entuziasmat, lucru pentru care mi-am notat iniţialele D.M.G. în agenda personală, dorindu-mi să vă întâlnesc personal în cursul acestui an.
Am sesizat amănuntul deloc de neglijat că aparţineţi Botoşaniului cultural al lui Nicolae Iorga, marele istoric savant de acum opt decenii, părinte al lucrării “America şi românii care locuiesc în America”, carte care ne-a consacrat o dată în plus comuniunea relaţională bivalent sinergetică cu protuberanţe ardent sinalagmatice.
Prin asociere de idei cu nickname-ul de pe yahoo messenger-ul Dvs. “JFK”, mi-aţi trezit amintiri de altădată, din călătoria mea pe aripile vântului în vechea metropolă New-York, un oraş al tuturor contradicţiilor, a cărui imagine internaţional recunoscută este Aeroportul J.F. Kennedy. Un scurt intermezzo pentru a-mi duce până la capăt ideea anterioară: admit cu dezarmantă sinceritate că vocaţia de a călători pe distanţe mari îmi trădează “sagacitatea lui homo aesteticus dublat de homo viator “ aşa cum am fost “etichetat” de către Gabriela Ursachi, cea care mai spunea, încerc să citez din memorie: ”Marele creator al tuturor bizareriilor a mai deschis o poartă: N. M. s-a născut la 27 noiembrie 1939, iar N. Iorga a fost ucis de legionari un an mai târziu, tot într-o zi de 27 noiembrie. Iată încă o legătură, de data aceasta pe viaţă şi pe moarte între cei doi profesori.”
Desigur, prea puţini cunosc că adevărata ţintă şi scopul real al călătoriei mele pe plaiurile ogarului cenuşiu, bine disimulate printre declaraţii, erau de, fapt, Dallasul Texasului (şi nu New-Yorkul!), respectiv realizarea unui consistent documentar istoric, eu fiind extrem de pasionat de biografia, cariera politică, tragicul destin şi profilul charismatic al fostului president american John Fitzgerald Kennedy- un amplu reportaj întocmit de către un fin observator al meandrelor enigmaticei şi subitei dispariţii ale unuia dintre cei mai controversaţi oameni de stat ai tuturor timpurilor.
… Mafia adânc înrădăcinată, miliardarii petrolişti, sindicalişti sau diriguitorii arsenalului militar, oponenţii politici din interior care pierduseră alegerile la un scor electoral strâns, refugiaţii cubanezi anticomunişti din taberele Floridei, “mecanicii”- uscături din CIA, cu toţii aveau serioase şi diverse motive de îngrijorare odată cu ascensiunea la putere a Camelotului clanului irlandezilor…
… Globe-trotterul Oswald Harvey Lee, autor singular, piesă-prototip… de execuţie în terifiantul angrenaj piramidal sau modest ţap ispăşitor sacrificat pe altarul unor interese majore?
… Interlopul Jack Ruby- un pion suplimentar, un “ştergător de urme” menit să deruteze pistele anchetei crimei, pline ochi cu piese de domino “dependente” de LSD?
… Diva Marilyn Monroe, placă turnantă, o controversată primată Lucy, verigă de legătură între expresia francezilor cherchez la femme şi cea latină ecce homo în scenariul “domolirii” şi mai târziu în cel al asasinării celor doi fraţi Kennedy?
… Era într-adevăr o mala noticia (veste rea) pentru liderul cubanez Fidel Castro acest eveniment-bombă din gigantul Goliath vecin şi neprieten dintotdeauna aliatului sovietic, cu atât mai mult după încercarea de debarcare, intervenţia eşuată din Golful Porcilor?
Lucrez de mai bine de zece ani la dezlegarea acestui infernal joc de puzzle … by the way, nu voi dezvălui prea degrabă incredibilele lucruri descoperite pe parcursul demersului meu în fascinantul zgârie nori-colibă a bătrânilor unchi Sam și Tom!
Mi-am propus să menţin încă o bună bucată de timp suspansul mediatic în jurul acestui thriller cu multiple piste false şi similitudini de fond şi formă mai mult decât evidente în imensitatea lumii cuvântului scris de la noi.
Un areal al tuturor şi al nimănui, unde, vorba colegului Alex Ştefănescu, din imaculata poveste promisă cu Albă-ca-zăpada intri pe tărâmul bizareriilor şi avatarurilor aranjamentelor de culise ale celor 101 de dalmaţieni pe post de gladiatori în publicaţii-arene imaginare.
Un teritoriu al atotputernicului Hades unde pseudoîndrumători-cerberi (lipsiţi de vocaţie şi talent, calităţi „compensate” preponderent în schimb de rea voinţă şi ceva notorietate acumulată ostentativ în tone de pergamente-maculatură… pe unde o mai fi rătăcind non multa sed multum?), câini de sanie comuni, la apariţia unui posibil concurent devin brusc nişte fioroşi pittbulli ai luptelor neautorizate, cu apele curgând pe ei sub greutatea imperativului categoric al lui Kant: “Livarsi na petra di la scarpa!” (“Scoateţi-mi piatra din pantof!”).
Relevantă pentru modul deloc aleatoriu în care funcţionează aceste invizibile mecanisme este reacţia în media pe care a stârnit-o incredibilul Dvs. periplu cosmic creator din anul de debut literar 2011, la o vârstă de peste o jumătate de secol la care cei mai mulţi ar prefera mai degrabă o viaţă confortabilă şi liniştită, lipsită de stressul cotidian.
Am auzit, desigur, despre cât de apreciat aţi fost în ţară şi, paradoxal, despre atitudinea greu de înţeles (hmm, chiar aşa de greu să fie, oare?) a unora mai puţin inspiraţi ereditar care vorbesc despre stări conjuncturale zodiacale favorabile fără să fi observat nici măcar remarcabila strategie chinezească adoptată cu infernala apariţie-atac în Anul Tigrului 2010 şi aproape imposibila de anticipat continuare-alergare de cursă lungă în Anul Iepurelui de Metal 2011 :- )))
… O cantonare ilogică şi hazlie pe tiparul anecdotic al „dirijorului” de la intersecţii de străzi care, neînţelegând o boabă din întrebările unui turist străin în câteva limbi de largă circulaţie, îi spune mândru fiului său entuziasmat de instruitul poliglot : „Ai văzut, degeaba, nu îi foloseşte la nimic că ştie atât de multe!”
“Tradus”, mai pre înţelesul unora, asta ar suna: „Să tot fie cineva galonat şi cu Premiul Nobel, nu îi ajută mare lucru, dacă noi nu îl promovăm, nu e limpede ca lumina zilei pentru toţi că nu are valoare? Asta-i bună, ba bine că nu e! Dixit!”
Ce mai, o spun pe şleau- sloganul ăsta se vinde bine la noi- invidia uneşte, valoarea dezbină!
M-a amuzat copios parafraza Dvs. că e mai bine să se mire cei din jur de ce nu sunteţi lângă „critici”, care, în lipsă de subiecte autentice, fie suprapun umorul peste neseriozitate (ah,unde eşti tu, Caragiale, cu ”soţietatea cioclopedică”… fără prinţipuri?) şi nu peste inteligenţă, fie vă tot caută pete în lună şi în soare decât să se întrebe dacă… sau, chiar mai mult, ce anume!… aveţi ceva în comun, ca stofă de scriitor, vorbesc.
Reluând o binecunoscută declaraţie a uneia dintre beizadelele regimului dictatorial de dinainte de ‘89, unii “oportuniști critici literari de ocazie” ar trebui să aibă serioase motive de îngrijorare că nu vor putea ei critica nici în zece ani atât cât aţi compus pe parcursul unui singur an.
Hilară situaţie, printre aceştia îi număr şi pe unii dintre liderii înregimentaţilor în cenacluri ce poartă numele Poetului tuturor românilor, literaţi care, în aprecierile particulare îl consideră doar un clasic desuet şi, ca atare, creaţia sa, o artă poetică total depăşită, în total contrast cu sforăitoarele lor declaraţii omagiale precum că este mereu viu şi actual???
Chiar nu ştiu ce să mai cred când citesc spusele unora ce se bat cap în cap aidoma unor înfierbântate ierbivore în „pas de gâscă” (da, diacriticele sunt la locul lor!) pe cărări ultrabătătorite!
Deseori reţin în discursurile lor maldăre de termeni-expresii fără noimă sau etichete-caracterizări ce sunt preluate „cu arcanul” , „cu toptanul”, „din zbor” şi transmise mai departe fără o minimă verificare, cu un bizar efect psihologic de turmă, frecvent procedeu specific acumulărilor sporadice din discuţii superficiale şi nu din studiu pe băncile şcolii sau bibliotecii.
Pentru mine sunteţi surprinzătoarea revelaţie locală marca JFK a anului literar 2011, inexorabilul rezultat al potenţialului creator pe care îl degajaţi fiind un întins ţinut Eldorado tematic, un microunivers stilistic original pe care l-aţi cucerit en fanfare asemenea conchistadorilor spanioli undeva pe la jumătatea mileniului trecut, păşind ca ucenic pe urmele “neînţeleşilor veleitari”(**) Alecsandri, Eminescu, Coşbuc, Blaga, Topârceanu, Păunescu…
Ei bine, am intuit imediat că, incredibil, tocmai atitudinea clară de respingere a unora v-a scos în evidenţă şi v-a făcut cu totul deosebit, altfel, tare mi-i teamă că aţi fi rămas ancorat în penumbrele anonimatului, victimă a unei profunde crize de idei şi situaţii de tratat : – )))
Post scriptum:
Extras reprodus din procesul-verbal al plenarei Comitetului Director al U.S.A. întrunit în cvorum statutar astăzi, 18 noiembrie 2011, orele 14,00 p.m. la sediul de la Casa Monteoru-Catargi, Calea Victoriei nr. 115, Bucureşti, şedinţă festivă consacrată exclusiv studierii mai
sus-menţionatului dosar „Dreyfus”:
Rezoluţie. Articol unic. Umorul predominant, ideile mereu noi, rândurile îndelung muncite, lipsa vulgarităţilor, cultura debordantă, cartea „vie” cu asociere text scris-imagini respectiv poezie-proză cu liant tematic comun, alternanţele de subiecte propuse şi evitarea dialogurilor la nivel suburban ne-au condus către coordonatele-jaloane ale unui spaţiu inovator, o nouă orientare literară în ternul peisaj existent, un inefabil curent enciclopedist despre a cărui apariţie în emisfera nordică am luat la cunoştinţă cu totală satisfacţie (este prima realizare majoră de acest gen în decursul celor două mandate pe care le deţinem) şi pe care vă
recomandăm- cu o sugestie colegială- să îl denumiţi, între noi, fie vorba, cu un admirabil joc de cuvinte după franţuzescul „thermidorien” (de revăzut istoria Revoluţiei franceze şi căderea dictaturii iacobine) ca stilul termidorian în literatură.

Cu cele mai bune urări pentru 2012,
Semnează sub pseudonim, din partea Comitetului Director, prof. emerit Manole Nicolesco,
membru corespondent al Academiei Române.

(*) Uniunea Scriitorilor Anonimi, asociaţie apolitică neprofesională ce reuneşte profesioniştii domeniului literar. (n. a.)
(**) Apreciere extrasă punctual dintr-un context de aprecieri mai larg decât cel de faţă (n. a.)

Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani, ianuarie 2012



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 29 de abonați

2 comentarii la acestă însemnare

  1. Ricky spune:

    Un stil deosebit de a scrie!

  2. P.M. spune:

    Aici eu vad arta. Se merita publicata.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5