Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Botoşaniul literar- lumini şi umbre… De la agonie la extaz. O fereastră deschisă culturii autentice

Botoşaniul literar- lumini şi umbre…
De la agonie la extaz. O fereastră deschisă culturii autentice

Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani, 30 noiembrie 2011

Motto:”Numai după invidia celorlalţi îţi poţi da seama de propria ta valoare”(Tudor Muşatescu)

 “…Ne vorbea demult Poetul de…irozi şi saltimbanci,/
Cu pretenţii de cultură…Grâu? De unde! Paie, pleavă!/
Vipere cu limba plină de venin şi de otravă…/
Tină dusă pe condeie, caractere şi bocanci.”/ (Fondul silvic literar)

Aceste versuri satirico-umoristice ar fi fost, foarte probabil, începutul potrivit al unei binemeritate replici date recentului fulminant atac la persoană dintr-o publicaţie botoşăneană, rânduri presărate din start cu o paletă largă de neadevăruri străvezii, aprecieri irelevante, îngust subiective şi trunchieri asimetrice, omisiuni flagrante strecurate cu bună ştiinţă de către cele câteva persoane anonim aliniate în spatele pseudo-semnatarului X al menţionatului pseudo-articol.

Un dialog de facto inexistent cu inovaţii-invenţii gazetăreşti suburbane, o însăilare de fraze feroce printre câteva palide aprecieri imediat umbrite sau întrerupte de accente negative. Cu o îndelungată carieră polemistică în spate, fire cu porniri conflictuale precum natura peştelui în apă, redutabil pion al agresivităţii verbale gratuite, celui care şi-a asumat capodopera chiar nu doresc nici măcar să îi amintesc numele. Nu cunosc dar intuiesc ce motivaţii puerile sau efemere calcule pe termen scurt  vor fi stat în spatele invectivelor din răuvoitorul demers SF á la Nero al… calcâiului lui Ahile al gazetăriei de a lovi cu arma cuvânt şi autorul odată cu creaţia.

 … Eternul aforism al lui Tudor Muşatescu: ”Numai după invidia celorlalţi îţi poţi da seama de propria ta valoare”, domnind ca un împărat pe tron, face adevărate ravagii când este descătuşat în lumea plină de farmec a scribilor moderni...

Umorul fin ca formă de manifestare a inteligenţei, unora le este de neînţeles; greu accesibil, asemenea necunoscutelor din ecuaţii, cu mare greutate ajung la el trecând anevoie prin burta unui Cal Troian rasa… Caligula doldora de aproximări, relaţii şi formule…

…Gelozia faţă de semenul înzestrat de Cel de Sus cu un plus de inspiraţie şi de valoare, urâţenia dusă la extrem a caracterului uman, micimea sufletului şi lipsa de conştiinţă şi de etică profesională ca om de cultură, primadona-sărăcie cronică de idei şi de limbaj care numai virtuţi nu naşte…

… Viziunea poetică de ansamblu- o nebuloasă, mesajul transmis- indescifrabil, substanţa lexicală de bază- o gelatină inconsistentă, tematica şi gama stilistică- în mare suferintă, modestia măiestriei oponentului- nu mai necesită precizări şi explicaţii suplimentare…

…Un nou hilar şi halucinant episod din «huiduiala puzderiei de poeţi fără valoare”, acidă, dar pertinentă remarcă a cărei paternitate îi aparţine experimentatului jurnalist Ioan Rotundu, fin observator al unei lumi cu filtre incerte de valori…

… Exponenţi plini de osârdie ai dihoniei generalizate întreţinute la cote înalte, cioclii talentului nativ, epigoni remarcaţi de multă vreme exclusiv prin antagonismele interioare…

 … Încălcarea repetată a eticii profesionale, cu interferenţe ilogice ale universului kafkian peste mai toate „cele ce sânt şi cele ce mâine vor râde la soare”, nemuritoarele versuri proletcultiste, mai actuale ca oricând cu spinoasa non-valoare ca subiect de prim-plan…

… O replică… seismică binecunoscută: Aveam o părere foarte bună despre scriitorul X. El, despre mine, dimpotrivă. Paradoxal, cred că ambii ne-am înşelat, totuşi…

Aşa aş fi reacţionat dacă, din nefericire, aş fi fost format pe calapodul strâmb cu sorginte procustiană de gândire al unora dintre pretins-consacratele condeie ale strâmtelor orizonturi literare ce au prins rădăcini adânci în evul post-decembrist.
Va părea greu de admis şi de crezut pentru unii, însă, gândurile dezlânate, salata de cuvinte şi comentariile articolulului incriminat m-au încântat, m-au amuzat copios şi chiar m-a bucurat faptul că am fost provocat să ies din umbră si să vorbesc.
Nu este deloc întâmplător faptul că despre Bogdan Otta, Ştefan Florescu, Cosmin Agache, despre zecile de mici Picasso şi Paganini ai Liceului de arte Ştefan Luchian, de premianţi olimpici sau despre consacraţii competitori şi coordonatori Vasile Axintoaie, Valerian Petrariu şi mulţi alţii ca ei nu se ştia mare lucru la noi acasă, atât timp cât energii uriaşe sunt consumate în fratricidele lupte interne ale Homerilor de astăzi cu interminabile dispute pentru o iluzorie supremaţie temporară marca Don Quijotte…

Un “Quad erat demonstrandum!” urmat, logic de un „Qui prodest?” Cui foloseşte?

Nu voi mai răspunde vreodată cronicilor lipsite de decenţă în exprimare şi mă voi consacra numai lucrurilor frumoase, trainice care zidesc şi unesc pasionaţii de cultură. Mi-ar plăcea să cred că anul 2012 va fi un an de reformă, de deschidere în relaţiile dintre oamenii de cultură ai Botoşaniului şi, de ce nu, un exemplu de solidaritate pentru universul creatorilor din întreaga ţară. O mână întinsă acceptării cu seninătate şi dezinvoltură a modului mostru de a fi, cu plusuri si cu minusuri, cu talentul şi forma specifică de exprimare, în pofida atâtor lucruri care ne separă în mod obiectiv. Am fost deosebit de impresionat în acest an de debut literar de adevărate personalităţi ale căror nume mi-aş dori să apară cât mai des pe agenda de lucru a formatorilor de opinii de calibru. Posibile frânturi de texte din viitor…
…Lucia Olaru Nenati– lider marcant al oamenilor de cultură botoşăneni ai anului de graţie 2011, nobleţe aparte, viziune amplă, superioritate în gândire…
…Dana Pietraru distincţie şi echilibru, profil al peisajului vieţii mondene…
…Maria Baciu– discurs impecabil, militant, pasionat, simplitatea unei vieţi frumoase…
…Marieta Baciu– intelectual de calibru, reper al ambientului cultural local…
…Ion Istrate– implicare în fenomenul cultural, un Mecena botoşănean…
…Ionel Bejenariu– experienţă de viaţă si ca om de arte, sinceritate şi fermitate a opiniilor…
…Gheorghe Median competenţă, efervescenţă şi fluiditate în exprimare…
…Georgică Manole– sinteză, informaţie, umor, deschidere la dialog…
…Traian Apetrei– arta comunicării, jurnal deschis al manifestărilor publice… 
D.M. Gaftoneanu, caricatura [1024x768]…Ion Ilie– „ochi artistic” format şi implicare cu pasiune în exercitarea actului de cultură…
…Mircea Oprea–  enciclopedie de informaţii, reţinut în aprecieri, bun strateg de imagine…
…Ovidiu Chelaru– un caracter de senior puternic, multe cărţi, bogat bagaj de idei…
…Ştefania Iacob virtuozitate şi maturitate în interpretare, o micuţă stea a stilului folk…
…Florin Prodan– sensibilitate artistică, amplitudine deosebită a imagisticii…
…Virgil Graur– un necunoscut maestru al lucrărilor miniaturale din lemn…
…Mircea Puşcaşu, Gheorghe Hreapcă şi mulţi alţii ca ei, pe nedrept uitaţi sub praful ignoranţei, nepăsării şi prejudecăţilor, harnici colecţionari de imagini şi cărţi sau şlefuitori de cuvinte, prea puţin sau niciodată recunoscuţi ca fiind liantul compozit între luptătorii de primă linie pe frontul literar… 

…Şi pe viitor voi rămane în (in)comoda mea ars poetica la ceea ce stăpânesc…vorba criticului de ocazie, cât de cât, acolo, la  vorbirea, exprimarea cât mai naturală în versuri de orientare eminesciană, texte proză-poezie exuberante, pline de viaţă şi culoare cu un fin umor strecurat printre rânduri, cu ceva mai puţine figuri de stil şi particularităţi nichitastănesciene, nişte creaţii ancorate în real unde elementele de prozodie sunt la ele acasă… Lozinca? Facit indignatio  versum! Desigur, şi spre proza-reportaj sau poezia cu vers alb, cu  un minimum de trăire, de fior liric, cu o formă cât mai atrăgătoare şi mesaj concret.

Fără îndoială că, pentru o mai facilă demolare a prezentei scriituri, unii dintre vajnicii  detractori de profesie aşteaptă cu justificat interes din partea autorului o scurtă prezentare pe tiparul unui Who’s who literar sau un început de carte de vizită.

Subscriu plenar justeţii aşteptărilor domniilor lor şi le ofer câteva dintre multele păreri avizate primite prin corespondenţa electronică… La nevoie, revin şi cu altele :
Prof. univ. dr. FLORIAN COPCEA, scriitor, Mehedinţi: Suliţa lui Sf. Gheorghe în mâinile unui poet authentic… Nu m-am înşelat! Domnule, sunteţi nemaipomenit! Sunteţi un poet mare! Sunt fericit că în ianuarie la Orşova, la festivalul Eminescu, v-am susţinut cu înverşunare, fără să vă văd, aud sau citesc! Încă o dată, nu regret că v-am dat un brânci pe drumul eternităţii, căci, oricine, orice ar spune, sunteţi un POET în adevăratul sens al cuvântului!
 Vă salut cu drag. De-abia aştept să vă întâlnesc.
 Cu drag şi recunoştinţă, al Dvs. etern, Florian Copcea.

Prof. dr. LUCIA OLARU NENATI, poetă: Dorel Mihai Gaftoneanu este încă un spirit bântuit de  blestemul regelui Midas, doar că el nu preface în aur tot ce atinge, ci în vers…                                                                 

Prof. univ. dr. ALEXANDRU GAFTON, şef al Catedrei de Limbă Română şi Lingvistică Generală de la Facultatea de Litere a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iaşi: Sunt un cititor avizat, cu opinii şi gusturi, însă nu am căderea să judec, dincolo de sfera personală, texte literare. De la acest nivel vorbind, cred că aveţi multe versuri reuşite, îmi place şi caracterul polemic spre militant şi nu pot să nu observ capacităţile de a versifica, aparent, în modul cel mai natural cu putinţă. Personal, dacă aş ajunge la astfel de rezultate, aş înţelege că mi-am găsit calea în viaţă.

Prof. univ. dr. MIRCEA A. DIACONU, critic literar, decanul Facultăţii de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava: Interesant ceea ce faceţi, dar contextul (literar, etc.) vă e potrivnic. Merită să continuaţi. Poate, cu un substrat ironic la adresa formelor consacrate…  

Prof. univ. dr. MIHAELA SECRIERU, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Litere, Catedra de limbă română şi lingvistică: Vă împărtăşesc câteva sentimente produse de lectura materialelor trimise de Dvs. Stilul e inconfundabil, eminescian, cu înclinaţia certă spre epic şi cosmogonic, chiar filozofic, virtuozitatatea e la ea acasa, vă mişcaţi cu uşurinţă în versificaţie, temele sunt actuale, impresia finala e interesanta. Cred, de asemenea, că, date fiind meritele dvs. recunoscute prin premii şi distincţii, ar trebui sa fiţi un asiduu membru al unei societăţi literare, în care să vă simţiţi confortabil şi care să vă stimuleze creativ. Doresc să vă încurajez în a nu vă părăsi pasiunea şi, de ce nu, în a strânge în jurul Dvs., în întâlniri lunare, dintre tinerii elevi ai oraşului, pe acei copii doritori de cunoaştere şi de frumos, ocazie cu care puteţi citi poezii, puteţi discuta tematic, puteţi genera frumosul.
Clipele trăite alături de cei tineri vă vor fi răsplătite de sentimente minunate. Sper să vă fi răspuns minimal aşteptărilor şi vă urez sincer succes în tot ceea ce veţi întreprinde pe viitor!

Prof. NADIA CELLA POP, poetă, Braşov (n.r.- deţinătoarea unei absolut impresionante colecţii de premii literare internaţionale) :”Mă bucur din tot sufletul, prieten drag, pentru toate reuşitele pe care le ai, te apreciez… Aplauze!”

…Un apel modest al unui total necunoscut la normalitatea mediului literelor adresat conştiinţei iubitorilor de cultură ai arealului nordului, generos dăruit din infinitul peisajului celest cu qvartetul monştrilor sacri Eminescu-Iorga-Enescu-Luchian şi mulţi alţii…
 Închei, reamintindu-mi cu multă plăcere şi amuzament de remarca unui fost profesor: «Istorii din umbră sau umbre ale istoriei? Conştiinţa datoriei împlinite presupune totuşi ceva mai mult decât savurarea cu pasivitate a latinescului Cogito ergo sum…»
…O fereastră deschisă larg către spaţiul culturii autentice, o şansă în plus acordată promovării mugurilor literaturii sănătoase.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 29 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5