Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

BUSTUL POETULUI MIHAI EMINESCU DIN PARCUL „MIHAI EMINESCU” DIN BOTOŞANI

Primit pentru publicare: 11 ian. 2010
Autor: Ionel BEJENARU
Publicat: 11 ian. 2010
Editor: Ion ISTRATE

 

 

BUSTUL POETULUI MIHAI EMINESCU DIN PARCUL „MIHAI EMINESCU”
DIN BOTOŞANI

În 1889, la un congres al studenţimii române, desfăşurat la Ploieşti, studentul de atunci Corneliu Botez, botoşănean, scriitorul şi consilierul juridic de la Curtea de Casaţie, de mai târziu, autor al unor importante contribuţii documentare eminesciene, avea să propună aşezarea în Botoşani a unui bust ridicat în memoria Luceafărului Poeziei Româneşti. Fondurile necesare s-au strâns prin subscripţie publică. Relevăm, în acest sens, contribuţia la strângerea lor a unor societăţi culturale, între care Ateneul Român din Botoşani.

În septembrie 1890 a fost convocat, la Botoşani, Congresul studenţilor universitari români din Bucureşti şi Iaşi, cu care prilej urma să fie dezvelit bustul Poetului. Acesta era opera marelui sculptor Ion Georgescu şi fusese turnat în bronz la Paris, de către Martin. La solemnitate erau prezenţi circa 600 studenţi universitari, acreditaţi ai unor organe de presă, oameni de cultură, oficialităţi botoşănene, societăţi culturale locale, un numeros public. Cu acest prilej, ziariştii veniţi la manifestare au editat un ziar comemorativ ,,Eminescu” şi un altul ,,Gazeta gazetarilor”.

La temelia piedestalului pe care se afla bustul a fost pus un pergament, cuprinzând numele membrilor comitetului de iniţiativă, al autorului bustului, data dezvelirii.

La 11 septembrie 1890, în faţa Şcolii Primare de Băieţi „Marchian”, la dezvelire era prezentă o mare de oameni. Cei prezenţi au sosit aici după o frumoasă defilare, începută din Parcul ,,Vârnav” (actualmente Parcul „Mihai Eminescu”), într-o ordine impresionantă- patru călăreţi, muzica militară, şcolile primare, Şcoală de Meserii, Liceul „A.T.Laurian”, liceele bucureştene „Sf. Sava” şi „Matei Basarab”, delegaţia Conservatorului de Muzică, delegaţia Societăţii pentru învăţătura poporului român, delegaţia junimii medicale, delegaţia „Asimilarea”, delegaţia Asociaţiunii generale a studenţilor români din Iaşi, Comitetul studenţilor pentru ridicarea bustului lui Eminescu, delegaţia studenţilor în medicină, delegaţia studenţilor, delegaţia Societăţii ,,Unirea”, delegaţia Societăţii ,,Tinerimea Română”, delegaţia Societăţii Presei, alte delegaţii de cluburi, numeroşi cetăţeni botoşăneni. Mai multe estrade fuseseră amenajate în preajma bustului.
La tribună se perindă mai mulţi vorbitori, pentru a-1 omagia pe genialul poet al neamului nostru. Între ei, V. Lateş, Grigore Ventura, Scipione Bădescu, Tony Bacalbaşa, Panait Muşoiu, Ştefan Stîncă, Barbu Ştefănescu Delavrancea. Studenţii C. Vasiliu şi Teodor se disting prin interpretarea creaţiei eminesciene, îndeosebi „Glossa” şi „Împărat şi proletar”. De altfel, versurile primei strofe a „Glossei” sunt gravate şi pe soclu.

Întreaga solemnitate a fost o reuşită deplină. Presa din ţară va consemna evenimentul în detaliu. Erau doar prezenţi aici şi N. Ţinc de la „Revista literară”, D. Teleor de la „Constituţionalul”, S. Petreaha de la „Naţionalul”, N. A. Bogdan de la ,,Era nouă” (Iaşi) ş. a.

Generaţii după generaţii au rămas cu imaginea acestei vibrante manifestări dedicate, aici, la Botoşani, Luceafărului. Licean, atunci, la Botoşani, Henric Sanielevici scria: „De pe soclul cel înalt, poetul, căruia marmura albă îi scotea bine la iveală fruntea de geniu, asemănătoare cu a lui Göethe, înaltă şi boltită ca cerul – se uita, pierdut în visări măreţe, la grădina bogată şi artistică din jurul tăcutului palat al unui vechi boier, moldovean” (n. n. Casa ,,Manolachi Iorga”).

În perioada interbelică bustul lui Mihai Eminescu a fost mutat în Parcul ,,Vârnav”, loc extrem de potrivit, ideal, chiar, aici Poetul dominând mereu, cu geniul său, conştiinţa noastră românească, fie că ,,vreme trece, vreme vine”.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5