Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr. 5 (149), Mai 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Busturi și istorie cahuleană

Primit pentru publicare: 27 Mai 2021
Autor: Ionel NOVAC
Publicat: 27 Mai 2021
© Ionel Novac, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Busturi și istorie cahuleană

Potențialul turistic al unei localități este determinat de strânsa și armonioasa combinare între potențialul natural și cel antropic, fiecare aducându-și propria contribuție la conturarea resurselor și obiectivelor care atrag atenția în mod deosebit vizitatorilor și, de ce nu, chiar localnicilor. Printre resursele naturale se regăsesc, în primul rând, relieful, cu varietatea sa de forme, apele (curgătoare sau stătătoare), solurile și vegetația, cu diferite specii rare sau ocrotite de lege, clima, rezervațiile naturale ș.a. În cadrul potențialului turistic se pot enumera obiectivele de natură istorică (vestigii ale unor așezări, cetăți), construcțiile arhitectonice, hidrotehnice sau artistice (biserici, mănăstiri, edificii civile, monumente, statui, busturi, muzee, case memoriale, plăci comemorative etc.), obiectivele etno-folclorice (construcții din lemn, muzee de arhitectură populară, meșteșuguri tradiționale, sărbători populare, festivaluri folclorice) etc.

Cahulul, așezarea brăzdată de apele domoale ale Frumoasei, se bucură din plin de aceste daruri cu care a înzestrat-o Dumnezeu și oferă celor care o vizitează, dar și locuitorilor săi, numeroase posibilități de petrecere a timpului liber, de educație și recreere, dar și de retrăire a unor fapte și evenimente care i-au marcat istoria și devenirea. Cum spațiul tipografic ne limitează în încercarea noastră de a face o prezentare, chiar și sumară, a variatului potențialul turistic de care dispune Cahulul, ne vom limita astăzi la a vă prezenta busturile personalităților care și-au lăsat o amprentă puternică asupra localității și oamenilor săi.

Bustul lui Ion Vodă a fost primul dintr-o serie de astfel de lucrări amplasate până în prezent în orașul de pe Frumoasa. Pentru înălțarea unui monument viteazului domnitor, poetul și revizorul școlar Vasile Hondrilă a creat un Comitet de inițiativă, care nu numai că a adunat banii necesari realizării bustului, ci s-a ocupat de toate formalitățile necesare instalării acestuia și organizării manifestărilor prilejuite de inaugurare. Realizat de către sculptorul Teodor Burcă, bustul a fost dezvelit la 29 iunie 1937, în prezența unui public numeros, din oraș și din întreaga Basarabie, dar și a unor oficialități de la București și Galați. Inaugurarea solemnă a monumentului a fost imortalizată pe singura fotografie rămasă de atunci, păstrată în colecția Muzeului Ținutului Cahul.

Amplasat la intrarea în Grădina Publică, în preajma Catedralei „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, bustul din bronz al domnitorului Ion Vodă a fost montat pe un soclu impozant, placat cu marmură. Pe latura din față a soclului era fixată stema României întregite, lucrată în bronz de același Teodor Burcă, însoțită de textul: „PIOASA ADUCERE AMINTE ȘI CINSTIRE / VOIEVODULUI EROU / 1572 – ION VODĂ – 1574”.

Pe altă latură a soclului au fost dăltuite versurile lui Vasile Hondrilă: „Din sângele domnesc, / Ce-a curs cu prisosinţă, / Te-nalţi măreţ la Prut / În chip de biruinţă. / Şi pregătit de luptă, / Cu mâna pe mâner, / Privirea-ţi este fulger, / Ce-a scăpărat din cer”.
Din nefericire, peste numai trei ani, în tragicul iunie 1940, din ordinul autorităţilor sovietice, monumentul a fost smuls din locul lui, rupt în bucăţi şi dus în direcţii necunoscute.
Monumentului i s-a făcut dreptate deplină abia după o jumătate de veac, când autorităţile locale au dispus să fie instaurat, pe acelaşi loc de unde a fost smuls în iunie 1940, un nou bust al lui Ion Vodă. Astfel, la inițiativa lui Simion Platon, primarul de atunci al orașului, în prezența unui numeros public și al oficialităților locale, la 6 iunie 1991 a avut loc festivitatea de inaugurare a noului bust.

De această dată, soclul pe care a fost fixat bustul viteazului voievod este mult mai simplu, având încrustate doar numele și anii de domnie: „ION VODĂ / ANII DOMNIEI / 1572-1574. Autor al acestui bust este sculptorul Valentin Cuznețov.
Un alt bust al domnitorului Ion Vodă se află în custodia Muzeului Ținutului Cahul, realizat în anul 1959 de către arhitectul A. Maico, la comanda directorului nou-înființatului Muzeu de Istorie și Cercetare a Ținutului Cahul, Alexei Pecerschii.

Bustul lui Piotr Rumeanțev (1725-1796), feldmareșal al armatei ruse, cel care a obținut renumitele victorii împotriva turcilor în 1770, de la Larga și lacul Cahul (Vulcănești), a fost realizat tot de către sculptorul Valentin Cuznețov. Primul bust a fost dezvelit în decembrie 1985, în cadrul manifestărilor prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la decretul țarului Nicolai I, prin care Cahulului i s-a conferit actualul nume. Acesta a fost amplasat la intrarea în grădina publică, pe locul unde s-a aflat, în 1940, bustul domnitorului Ioan Vodă. Din păcate, acesta a fost vandalizat și distrus în toamna anului 1990.

Actualul bust a fost inaugurat în 2001, în fața Liceului Teoretic „Piotr Rumeanțev”. Pe soclu are trecute mențiunile, în limba rusă: „FELDMAREȘAL RUMEANȚEV PIOTR ALEXANDROVICI / Monument ridicat în cinstea victoriei sclipitoare a 17 mii ai Armatei rusești împotriva 150 mii de soldați ai Imperiului Otoman lângă râul Cahul 21.07.1770”, iar la baza acestuia, date privind sponsorii: „Monument restaurat în a. 2001 din inițiativa și cu sprijinul Ambasadei Federației Ruse în Republica Moldova, Congresul Comunității ruse din Republica Moldova, Ghilda întreprinzătorilor ruși din Republica Moldova, Compania rusă „Dionis Club”.

Muzeul Ținutului Cahul are în custodia sa și un bust al feldmareșalului Piotr Rumeanțev, realizat de către sculptorul A. Popov.

Bustul lui Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838 – 1907) a fost inaugurat la 28 iunie 1993, în preajma Palatului de cultură orășenesc (actualul Palat de Cultură „Nicolae Botgros”). La manifestările organizate cu ocazia inaugurării bustului a fost prezent și ambasadorul Albaniei la București. Pe soclul destul de simplu, au fost montate doar literele în relief care alcătuiau numele, „B.P. HAȘDEU”. Placa din marmură neagră, amplasată ulterior pe soclul bustului, purta mențiunile: „BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU / (1838-1907) / geniu universal, scriitor, folclorist, filolog și istoric”. Anterior, pe soclul acestuia s-a aflat bustul lui V.I. Lenin.

În luna iulie 2020, bustul lui Hașdeu a fost mutat, într-o „tăcere” totală, în fața noului sediu al teatrului din Cahul, unde i s-a construit un nou soclu, din gresie adusă special de la Cosăuți. Pe acesta a fost fixată o placă explicativă, din bronz, discutabilă însă cu privire la datele înscrise: „Bogdan Petriceicu Hașdeu / 14.02.1838 – 12.08.1907”.

Un alt bust al lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, realizat din ipsos, se află amplasat în holul primului etaj al Universității de Stat din Cahul, instituție de învățământ care poartă numele savantului.

Bustul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, realizat de sculptorul și arhitectul Ion Pascal, a fost inaugurat la 24 noiembrie 2000. Lucrat din marmură și granit, bustul a fost amplasat în faţa sediului filialei Cahul al ÎS CRIS „Registru”, cu aportul lui Ion Butmalai, pe atunci director la una dintre subdiviziunile instituției. Ulterior, pentru deblocarea str. A. Sciusev, în conformitate cu prevederile Planului Urbanistic General al municipiului Cahul, s-a decis mutarea acestuia în scuarul din preajma Inspectoratului de Poliție. Ca urmare, reinstalarea bustului domnitorului Ștefan cel Mare pe noul amplasament s-a realizat la 23 martie 2016, în prezența unor oficialități locale, raionale și centrale.

Bustul lui Alexandr Suvorov (1730-1800), al patrulea și ultimul Generalisim rus (fără a-l pune la socoteală pe Stalin), unul dintre puținii generali din istorie care nu au pierdut vreodată o bătălie, a fost amplasat în fața Școlii sportive pentru juniori și copii, la 18 decembrie 2005. Pe soclu, partea din față, sunt trecute explicațiile (în limbile română și rusă): „GENERALISIM / ALEXANDR SUVOROV / (1730 – 1800) / MARE COMANDANT DE OȘTI RUS”, iar pe spate, doar în limba română, „Instalat la 18.XII.2005 / de către primărie / la aniversarea de 170 ani / a orașului CAHUL”.

Bustul lui Grigore Vieru (1935 – 2009) a fost dezvelit la 6 iulie 2014, în cadrul manifestărilor prilejuite de Zilele orașului Cahul. Realizat de sculptorul Ion Zderciuc, bustul a fost inaugurat în cadrul unei ceremonii festive organizate în Parcul Central „Grigore Vieru” al oraşului, în prezența unor oficialități locale și centrale, dar și din România, venite special pentru acest eveniment. Pe soclul bustului au fost încrustate numele poetului și anii de viață (”GRIGORE VIERU / 1935 – 2009”). Inaugurat la 5 ani de la trecerea poetului în eternitate, bustul lui Grigore Vieru se dorea a fi primul dintr-o preconizată „Alee a personalităților” cahulene, dar și un omagiu adus celui care, în drumul său spre eternitate, a plecat tocmai de la Cahul.

Bustul lui Mihai Eminescu (1850 – 1889), realizat de sculptorul Sergiu Ganenco, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din R. Moldova, după prima dintre cele patru fotografii cunoscute ale lui Eminescu, a fost dezvelit la 31 august 2019, în scuarul din apropierea Palatului de Cultură ”Nicolae Botgros”. Turnat în bronz, bustul a fost montat pe o coloană stilizată, fixată pe un postament din beton îmbrăcat în marmură. Sub bust a fost încrustată doar semnătura acestuia, „Eminescu”. La inaugurare au fost prezente oficialități ale municipiului, reprezentanți ai Episcopiei Basarabiei de Sud, ai Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, numeroși localnici.

Un bust al poetului Mihai Eminescu, realizat din ipsos, se află, cu începere de la 15 ianuarie 1990, și în holul de la intrarea în clădirea liceului care poartă numele „Luceafărului” poeziei românești.

Sunt puține sau destule aceste busturi la Cahul? Nu putem emite un verdict în acest sens, dar cu siguranță, alături de cele enumerate mai sus, în viitorul apropiat și-ar putea găsi locul și busturile lui Eugeniu Grebenicov, academicianul revenit acasă să-și doarmă somnul de veci, Andrei Ciurunga, până astăzi cel mai mare poet cahulean dăruit literaturii române, Constantin Reabțov, „Iluministul” de la Cahul, dar și ale altor personalități locale ale căror viață și activitate sunt indisolubil legate de municipiul de pe Frumoasa.
____

Bibliografie:
1.Al. Manoil – Cahul la răscruce de vremi, Cahul, 2008
2.Al. Manoil – Cahul baștina noastră, Moscova, 2010
3.Ludmila Noni – Potențialul turistic al raionului Cahul, Chișinău, 2010
4.Constantin Reabțov – Cahul. Istorie, personalități, cultură, Chișinău, 1997
5.*** Cahul, verticala noilor aspirații, Cahul, 2006
6.*** Istoria orașului Cahul: mărturii documentare, personalități marcante, Ed. Cartodidact, 2006