ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 02 Iun. 2018
De la fapte istorice, cu comentarii, Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 02 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE

CA O POVESTE DE VIAȚĂ… THOMAS PARR, 152 DE ANI

Citesc  pe net și vă relatez ca pe o poveste ceea ce nu se mai întâmplă în ziua de astăzi nu numai în Anglia, locul cu întâmplarea din anii aceia. Un „Thomas Parr,     care s-ar    fi născut în anul 1483 și a murit în anul 1635, cunoscut și sub numele de „bătrânul Parr”, este considerat a fi omul care a trăit cel mai mult vreodată , în acest sens există şi documente istorice. Se spune că Parr s-ar fi născut în anul 1483, în apropierea localităţii Shrewsbury, Anglia. Se presupune că s-ar fi înrolat în armată în anul 1500 şi nu s-a căsătorit decât la vârsta de 80 de ani. A avut 2 copii, ambii au  murit de tineri.

         La vârsta de 100 de ani, Thomas a fost supus unei pedepse publice pentru că îşi înşelase soţia, fiind tatăl unui fiu nelegitim al unei tinere, care lucra la o fermă. La 10 ani după moartea soţiei sale bătrânul cu suflet tânăr şi neliniştit s-a recăsătorit.

        Cei care se ocupă de longevivi spun că Parr şi-a atribuit lunga sa viaţă dietei sale vegetariene dar  şi propriului temperament. În anul 1635, un alt Thomas, Thomas Howard, conte de Arundel, l-a vizitat și l-a invitat la Londra, să fie cunoscut și de regele Angliei, pe atunci – Charles I. Schimbarea stilului de viață, aerul, mâncarea, probabil lăcomia și anturajul, se pare,  i-au cauzat imediat moartea.

La Shrewsbuy Museum

      Pentru că nu fusese oricine, servise ca model și în picturile  celebrilor Rubens și Van Dyke, unul dintre portrete se află și acum la Shrewsbuy Museum  and Art Gallery, regele a dispus ca Parr să fie înmormântat la cunoscuta catedrală Westiminster Abbey, unde erau înmormântate mari personalități precum William Shakespeare, Chancer, Spencer…

       Tot din poruncă regală, spun sursele, după moarte, medical englez William Harvey, cel care a descoperit circulația sângelui, și a făcut autopsia corpului decedatului ca să explice de ce a trăit Thomas Parr atât de mult, a întocmit un raport care se păstrează și în zilele noastre. Scris în limba latină,  cei care vor să-l citească, și mai știu măcar alfabetul – că limba în cauză cam demult nu mai contează în școala românească – pot afla că „toate organele celui cercetat se aflau într-o stare perfectă, colonul său era atât de curat și sănătos ca al unui copil”. Certificatul de deces întocmit de medicii casei regale notează și ei că moartea a fost produsă de „o indigestie prea acută, cauzată de alimentele prea bogate, cu care corpul său nu a fost obișnuit.

Catedrala Westiminster Abby

         O interpretare modernă a rezultatelor autopsiei, spun medicii de azi,  sugerează că Thomas Parr avea, probabil, în jur de 70 de ani. Altfel decât se scrie pe piatra de la mormânt: „Thomas Parr, din comitatul  Sailop, născut în anul Domnului 1483. A trăit sub domnia a zece regi: regele Eduard al IV-lea, regele Eduard al  V-lea, regele Richard al III-lea, regele Henric al VII-lea, regele Henric al VIII-lea, regele Eduard al VI-lea, regina  Maria, regina Elisabeta, regele Iacob și regele Carol I. A trăit 152 de ani și a fost îngropat aici, la 15 noiembrie , 1635”.

         Acest epitaf de necrezut poate fi dovedit și prin documente, susțin aceleași surse documentare:  Registrul nașterilor din biserica satului natal notează că Thomas Parr s-a născut în anul 1483. Actele autorităților civile atestă că, în anul 1518, acesta a moștenit de la tatăl său mica gospodărie țărănească. Un certificat de căsătorie din anul 1563 menționează o căsnicie încheiată la vârsta de 80 de ani fără să specifice a câta a fost. Un document asemănător, din anul 1605, certifică o nouă căsătorie. Atunci, vigurosul mire avea 122 de ani.

                                                    Pentru conformitate, Ion N. Oprea, primit de la prof. Virgil Giurgea din Bârlad, membru al Cenaclului.