Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Cadavre de copaci în sicrie de oase

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Cadavre de copaci în sicrie de oase

    Primit pentru publicare: 12 Febr. 2020
    Autor: Nicolae CORNESCIAN
    Publicat: 13 Febr. 2020
    ©Nicolae Cornescian© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


     

    Cadavre de copaci în sicrie de oase

     

    încercând să nu-și lipsească prea mult timp
    din propriul ei gând
    exprimă cu glas tare
    tot ce crede că va uita îndată

    își amintește că nu ar trebui să absenteze din nou
    din mințile altora
    în aceste zile în care lumina așternută pretutindeni
    dăinuie cu aceeași intensitate deja de mii de ore
    din clipa în care au fost sistate toate încercările
    de a fărâmița umbre străine

    chiar și în cvartalul ei unde au șters râul și braniștea
    din apropierea casei sale
    lăsându-i în schimb doar lăstari de fum și ceva transparent
    curgând dinspre un orizont înspre altul

    ca să nu afle nimeni că totul se petrece
    concomitent cu iluzii în care o parte din cele văzute
    diferă de tot ce se întâmplă în recentul concret

    îndeosebi acum când pricepe tot mai bine că
    pigmentând totul cu ceva orbitor
    albeața zidurilor dimprejur o apără de culorile luminii

    pulsând mai ales în acele locuri
    unde nu mai poate ajunge
    ca să vadă cu totul altceva
    canavale de sticlă
    fețe ca de var și copaci adânciți în pământ
    odihnindu-se în sicrie făcute din oase rezistente
    pudrate cu praf fin de pietre și porțelan

    de aceea rămâne aici
    doar ca să nu fie găsită de nimeni
    mai ales acum când își amintește de toți
    dar nu mai știe care e propriul ei nume
    întrucât lipsește prea mult timp
    din propriul ei gând
    absentează chiar și din mințile celorlalți
    din iluzii petrecute concomitent cu ceea ce vede

    un om străin pătrunde în spațiul deschis numit cosmos
    la început el îngheață
    iar mai apoi se risipește în cioburi tăioase
    precum paiața de porțelan
    chiar sub ochii ei
    între pereții casei în care nu s-a mai întunecat
    de mii de zile
    unde încă mai aduc cadavre de copaci de mărimi umane
    stârvuri în sicrie de oase fragede
    albe precum varul dimprejurul ei



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5