Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Cadavre de copaci în sicrie de oase

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Cadavre de copaci în sicrie de oase

Primit pentru publicare: 12 Febr. 2020
Autor: Nicolae CORNESCIAN
Publicat: 13 Febr. 2020
©Nicolae Cornescian© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Cadavre de copaci în sicrie de oase

 

încercând să nu-și lipsească prea mult timp
din propriul ei gând
exprimă cu glas tare
tot ce crede că va uita îndată

își amintește că nu ar trebui să absenteze din nou
din mințile altora
în aceste zile în care lumina așternută pretutindeni
dăinuie cu aceeași intensitate deja de mii de ore
din clipa în care au fost sistate toate încercările
de a fărâmița umbre străine

chiar și în cvartalul ei unde au șters râul și braniștea
din apropierea casei sale
lăsându-i în schimb doar lăstari de fum și ceva transparent
curgând dinspre un orizont înspre altul

ca să nu afle nimeni că totul se petrece
concomitent cu iluzii în care o parte din cele văzute
diferă de tot ce se întâmplă în recentul concret

îndeosebi acum când pricepe tot mai bine că
pigmentând totul cu ceva orbitor
albeața zidurilor dimprejur o apără de culorile luminii

pulsând mai ales în acele locuri
unde nu mai poate ajunge
ca să vadă cu totul altceva
canavale de sticlă
fețe ca de var și copaci adânciți în pământ
odihnindu-se în sicrie făcute din oase rezistente
pudrate cu praf fin de pietre și porțelan

de aceea rămâne aici
doar ca să nu fie găsită de nimeni
mai ales acum când își amintește de toți
dar nu mai știe care e propriul ei nume
întrucât lipsește prea mult timp
din propriul ei gând
absentează chiar și din mințile celorlalți
din iluzii petrecute concomitent cu ceea ce vede

un om străin pătrunde în spațiul deschis numit cosmos
la început el îngheață
iar mai apoi se risipește în cioburi tăioase
precum paiața de porțelan
chiar sub ochii ei
între pereții casei în care nu s-a mai întunecat
de mii de zile
unde încă mai aduc cadavre de copaci de mărimi umane
stârvuri în sicrie de oase fragede
albe precum varul dimprejurul ei



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania