Cade noaptea peste codrii
Și răsare luna plină,
Și-s așa tăcuți și sobri,
Doar izvoarele suspină.
.
Pe când eu sub un mesteacăn
Pe un deal te-aștept pe tine
În al nopții-albastru cearcăn
Să te știu iar lângă mine.
.
Câte alte îmi vei spune,
Câte alte povesti-vom,
În al nopții ceas ce-a ține
Clipa când alături fi-vom,
.
Când în brațe ne vom ține,
Lăsând dragostea ne-mbete,
Tu să mă dezmierzi pe mine,
Eu să te sărut cu sete ?
.
Ci ne-ndurător îmi pare,
Când te lași mult așteptată,
Timpu-n ghimpii-i aspri care
Nu te-aduc aproape-ndată !
.
Că mă las purtat de-un cuget
Nu mă fi lăsat uitării
Dăruindu-ți al tău suflet
Pe un zlot al nepăsării.
.
Însă-n noaptea fermecată,
Deznădejdea năruindu-mi,
Tu apari nevinovată
Cu-al tău dulce glas vorbindu-mi.
.
Ce îmi pare ori nu-mi pare,
Te privesc așa cum este
Noaptea-aceasta – cea pe care
O trăim ca o poveste !