Primit pentru publicare: 26 mai 2016
Autor:  Niculina APOSTOL-BLĂJANI
Autentificare şi admiterea publicării: Georgică MANOLE, redactor şef
Publicat: 27 mai 2016
Editor: Olivian IAVANICIUC, redactor

„CAIETELE DE LA ŢINTEŞTI”

O REVISTĂ SINGULARĂ ÎN DECORUL CULTURAL BUZOIAN

Este pe deplin adevărat că ar trebui „Să mai şi tăcem”, după cum ne sfătuieşte, pe bună dreptate, Mihaela Gomoescu, profesor de Limba română, punându-şi îndemnul în revista „Caietele de la Ţinteşti”, o publicaţie nouă, cu o notorietate în continuă ascendenţă pe bolta culturii buzoiene.

Dar dacă ai citit cu atenţie interesată şi ai parcurs pagină cu pagină, inclusiv ultimul număr al acestei reviste lăudabile, după un asemenea „festin intelectual”, a vorbi este o necesitate. Bunul simţ mă obligă să mărturisesc, de la început, nerăbdarea şi bucuria ce mă înconjoară, atunci când primesc, într-o comună aşezată, într-un fel de căuş ascuns între Dealurile Blăjanilor, revista „Caietele de la Ţinteşti”, de pe a cărei copertă albă, privesc prin timp oameni de seamă care au fost, sunt şi rămân în cultura românească drept valori incontestabile.

Redactată de un colectiv exigent şi iscusit, cu nume de prestigiu în registrul cultural buzoian, revista „Caietele de la Ţinteşti” este unică, în primul rând, pentru faptul că apare undeva în arealul rural al judeţului Buzău, într-o comună unde „vieţuiesc nişte boieri ai muncii”, acolo unde edilii au transformat Ţinteştiul într-un loc în care „se întâmplă ca viaţa să bată istoria”, iar ei, notează mai departe redactorul şef al publicaţiei, scriitorul Marin Ifrim „nu mai pot fi mutaţi de aici sub nici un pretext”.

Şi cum ar putea fi altfel, când există o fundaţie „Constantin Toma”, care preţuieşte intelectualii satului, acele vârfuri cu preocupări în ale scrisului, conservând trecutul şi prezentul localităţii unde vieţuiesc.

Spiritual, revista „Caietele de la Ţinteşti” este dominată definitoriu de magnetismul carismatic al unui senior profesor de Limba română, Grigore Stelian, un om cultivat, altruist, subtil, un animator erudit, care cucereşte şi uneşte, în jurul său, ca director al „Caietelor de la Ţinteşti”, nume consacrate din publicistica buzoiană.

Secretarul general de redacţie, Nistor Tănăsescu, scriitor, notează, undeva, în postfaţa volumului „Păsăretul” al profesorului Stelian Grigore, că acesta „este un exemplu deja notoriu” în epicentrul intelectual şi cultural în care trăieşte şi că face parte „dintr-o categorie intelectuală mai presus de marii scriitori, o clasă de elită … în faţa căreia toate orgoliile şi pretinsele superiorităţi estetice pălesc şi care atrage, în schimb, respectul … condiţionat” al tuturor.

Aşa se explică de ce, doar după trei numere de apariţie, revista neobositului profesor şi scriitor Stelian Grigore a câştigat un număr considerabil de cititori, în continuă creştere, care gustă arta publicistică în toate formele ei de manifestare.

Conţinutul acesteia este interesant şi structurat riguros pe palierul unor rubrici ingenios alese şi constante, ele fiind reprezentate profesionist de condeie cu experienţă pentru target, adnotări, imitaţii, confesiuni, reverenţe, foileton, eseu, proză, lirice, traduceri, diacronii, restituiri, contribuţii monografice …. şi multe altele, la fel de sugestive pentru un profil literar şi artistic de ţinută.

Toate acestea transformă paginile revistei „Caietele de la Ţinteşti” în ferestre virtuale, pe unde poţi vedea „La capătul celălalt al Luminii” (Nistor Tănăsescu), poţi privi înapoi fără mânie „Sufletul ţăranilor” din perioada interbelică (Constantin Garoflid), poţi alfa amănunte despre cine a fost G. Beldescu, „Apostolul” descris cu veneraţie de Elena Plătică şi Stelian Grigore, ori să ştii cum arăta „Satul Pogonele – Ţinteşti în vremea vechiului regat” (Mihai Ştefan).

De asemenea poţi călători cu gândul în peisajul montan din „Genunchiul Carpaţilor” (Udrea Gheorghe) şi, nu mai puţin, dacă eşti curios şi ai „Răbdarea pescarului” (Mihaela Gomoescu) poţi urmări interviuri de tot felul cum ar fi acela despre „Cel mai mincinos regim trăit” (Lăcrimioara Stoenescu şi Marin Ifrim).

În sfârşit, nu puţină este delectarea când citeşti poezie de calitate (poeme, rondeluri, sonete, pantumuri, etc.) ori proza scurtă, fragmente din romanele unor scriitori buzoieni consacraţi, eseuri şi câte alte delicii ale imaginaţiei şi emoţiei creatoare, oferite de autori precum Gina Zaharia cu ale sale savuroase metafore sinestezice în lanţ şi în cascade copleştitoare din „Prizonierea toamnei” şi din  „Să-mi trimiţi magnoliile toate” – ori ale Elenei Radu, cu al său „Răsărit de soare şi cafea…”

Şi câte ar mai fi de spus dacă n-ar trebuie să mă şi opresc din această „pledoarie” pentru cititul unei reviste cu multă informaţie despre actul cultural din trecutul şi prezentul judeţului Buzău suprapus unui context social deloc confortabil pentru optimismul cuceritorilor săi.

Rezistenţa prin cultură în „vremurile” noastre este concret o realitate palpabilă prin astfel de reprezentări precum „Caietele de la Ţinteşti” care seamănă încredere şi „răbdarea pescarului”, care instruieşte şi destinde concomitent, eficient, direct şi la obiect.

Buzău – mai 2016