ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 15 Iun. 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 16 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE

”Caii ară și boii mănâncă”. Citat din anonimul Petrache Aurel

Pamflet

După cum decurg treburile politicii dâmbovițate, am senzația că Iohannis nu a fost nicio secundă „șeful statului”. În prezent dă impresia că ar fi un fel de ostatic al PSD-ALDE, un fel de văcsuităr al sandalelor de teleorman și al pedalelor de manechin pe bicicletă.  Cred că bietul profesor de fizică simplă nu a știut, când a fost obligat să candideze, în ce fosă septică va înota. Ca și Iliescu, ca și ceilalți președinți, mielul Iohannis a fost (de)numit în funcția supremă de foștii și actualii securiști, niște inși în cârdășie cu securiștii planetei dintotdeauna, servicii ale morții planificate. În clipa de față, Iohannis își negociază trecutul, prezentul și viitorul, neînțelegând, ca și Ceaușescu, că, gata, nu mai face parte din serial, că a fost trădat de ”producători”. Nu-mi poate fi milă de acest om avid după personalitate. Cum nu-mi e milă de cancerul zilei de mâine, Ragnea de cartier rău famat. Tot repet, asemenea vietăți trebuie debarcate în mlaștinile din care au venit în fruntea țării. Sunt mulți, o adevărată armată civilă în uniforme invizibile. Au pus fundul pe țară. Vor plăti măcar în viitoarele manuale de istorie. Vor plăti și la poarta Sf. Petru, la cele două uși birocratice dar corecte ale eternității. Cred în ”pedeapsa lui Dumnezeu”. Nu credeam că o să trăiesc aceste timpuri SF, în care porcii să mănânce rândunici.  Nu sunt un resemnat, știu cum se face istoria, însă, ca acum, nu a fost niciodată mai rău. Nu mai avem speranțe. Securiștii ne-au penetrat și speranțele, gândurile acelea ascunse dincolo de grupa sangvină. Ne-au băgat internetul cu o satisfacție sadică. Au devenit cititori de top. Citesc orice, inclusiv SMS-uri. Dacă, cumva, te doare în cot, și cauți pe internet vreun fel de remediu, ei știu ce cauți, ce te doare, ce-ți trebuie ca să ți se amplifice durerea. Au primit scule. Primești, din senin ”rețete” farmaceutice sau naturiste. Ce înseamnă grija față de noi. Vom deveni, dacă nu cumva suntem deja, o țară de paranoici. Așa ne vor scrârbiciile secretivore. Toți, politicieni, administratori, servicii de prestări servicii, au jucat țara la poker, au siluit-o, au dat-o de carne vie unei lumi mai rele decât lumea românească. Ei sunt bine mersi. Au salarii și pensii galactice. Noi căutăm prin magazine până și cea mai ieftină hârtie igienică. În timpul elicopteriadei din 1989, când l-am văzut pe marele actor Rebengiuc, cu un sul de hârtie pe masă și cu un discurs atomic, mi-am zis că dl. Victor a înnebunit. Acum înțeleg tot ce poate fi de înțeles, Hrebengiuc a fost un vizionar. Vizionar a fost și câinele nespălat la limbă, Brucan din Dămăroaia. Vizionari suntem toți. Singurul vizionar de care țara încă nu ține cont personal a fost Mihai Eminescu. A văzut dincolo de secole. Azi am participat la o manifestare dedicată…comemorării lui Eminescu, la Biblioteca Județeană ”V. Voiculescu” din Buzău. La aceeași oră trebuia să fiu prezent și la o lansare de carte, invitat de marele editor național Constantin Marafet. Am ales proximitatea din motive de sănătate. M-am bucurat de prezența directorului Bibliotecii, Sorin Burlacu, de cărțile dăruite mie de Aurel Anghel, un profesor fabulos, care, după vreo cinci vizite în China, la fiica sa, a început să citească fluent chineza. De asemenea, am auzit vorbe magistrale despre Eminescu rostite de distinsa doamnă prof. Viorica Nebel. Manifestarea a fost concepută de prietenul meu Nicolae Mușat. Îi mulțumesc pentru tot. Cam așa stăm, vorba lui nenea Aurel Petrache, lăcătuș mecanic la ”Chimica” Buzău: ”Marine, caii ară și boii mănâncă”. Oamenii care nu suportă adevărul sunt bolnavi de la natură. Eu mă bucur sincer că Sorin Burlacu, după un concurs greu, s-a reîntors în cotoarele cărților din Biblioteca Județeană ”V. Voiculescu”. Am prins vremuri în care, fostul director al instituției, Alex. Oproescu, mi se plângea că a primit ”ordin”, de la partid și de la securitate, să scoată din circuit toate cărțile lui Ion Caraion, poet buzoian te top, turnător de supratop. Niște vremuri. Nu poți scoate din circuit nici măcar cartea lui Adolf, ”Main Kampf”, parcă. Eu nu am citit așa ceva, însă, cartea, orice ar conține, e precum o lumânare, trebuie lăsată să ardă până la ”rădăcină”. Din cauza asta suntem oameni. Mă întorc la Ragnea și la președinte. Cei doi, partidele lor și cei umbră sunt într-o gravă eroare. Nu au o țară la dispoziție, au un popor viclean și răbdător, care, din când în când, iese pe arătură precum la Răscoala din 1907. Nu pot uit imaginea în care un mare actor român călărea, ca în filme , o mare boieroaică, direct în brazda pământului, drept răzbunare. Viol ideologic! Cred că e vorba despre Marga Barbu și Ilarion Ciobanu. Ce film! Ai noștri conducători de acum sunt doar niște muște care bâzâie pentru că nu pot vorbi și nici gândi. Una fără alta nu se poate.