„Cântecele pot participa la frumosul terestru și cosmic.”
Autor: Florin BĂLĂNESCU
Publicat: 7 Nov. 2022
Revizuit și republicat: 17 Nov. 2022
–-

Gheorghe Zamfir s-a născut la 6 aprilie 1941, la Găești, județul Dâmbovița. A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București și deține titlul de Doctor în Muzică. În anul 1982, a emigrat în Canada, apoi s-a stabilit în Franța, iar în anul 1990 a revenit în țară. Este căsătorit și are un fiu. A înălțat tehnica interpretativă la nai pe cele mai înalte culmi, a introdus acest instrument în toate stilurile și genurile muzicale, lărgindu-i considerabil paleta expresivă de interpretare, și a modificat forma, construcția și tehnica naiului. A compus mai mult de 300 de lucrări folclorice, camerale, corale, vocale, instrumentale și simfonice, precum și muzică de film. A susținut peste 1.000 de concerte și sute de turnee în țară și pe toate continentele. A înregistrat mai mult de 190 de discuri, a vândut peste 120.000.000 de albume și este câștigătorul a 120 de discuri de aur și platină. A predat cursuri de nai la universități din București și Târgoviște. Este autorul a două volume de specialitate și a altor patru de versuri, eseuri, beletristică și memorialistică. A vernisat mai multe expoziții de pictură în țară și în străinătate. A primit numeroase distincții naționale și internaționale, titlul de Doctor Honoris Causa al unor universități românești și titlul de Cetățean de Onoare al mai multor localități din țară.

Gheorghe Zamfir este cel mai important și mai celebru naist al lumii. Virtuoz interpret și compozitor prolific, a revoluționat sunetul la scară universală și a adus naiul în atenția publicului modern. Interviul pe care mi l-a acordat a fost înregistrat la 21 decembrie 2002.

– Bună ziua, domnule Gheorghe Zamfir!
– Bună ziua!

– Voi începe prin a vă întreba ce are naiul în plus față de celelalte instrumente?
– Sacru și dumnezeire, pentru că naiul este făcut de mână de zeu – zeul Pan –, iar celelalte instrumente sunt făcute de mână de om.

– La ce vârstă ați început să cântați?
– La 14 ani.

– Chiar zilele trecute, am găsit într-un anticariat un disc pe care l-ați editat în Franța; cam câte ați scos?
– Până acum, mai mult de 140. Dar, la ora actuală, pe piața românească și mondială există peste 80 de discuri-pirat; ele circulă peste tot, sunt vândute în cantități uriașe, alții sunt profitorii – nu eu – și de aici mi s-au tras enorm de multe necazuri și procese.

– Foarte mulți dintre fanii muzicii autentice românești au salutat colaborarea dumneavoastră cu grupul Phoenix.
– Eu n-am fost un partizan al rockului; dimpotrivă, am fost un dușman notoriu, fiindcă sunt convins că rockul distruge puritatea din sunet și tendința omului de a atinge cele mai înalte culmi pe plan spiritual. În acel moment, relația mea cu Phoenix a fost salutară, pentru că s-a dat un suflu nou în urma aceastei tendințe de modernizare a sunetului naiului prin acorduri care nu-i aparțineau până în acel moment. Eu am integrat în acel repertoriu piese românești, care, prin acompaniamentul pe care l-au avut, au dus la un rezultat benefic și au stârnit curiozitatea și interesul marelui public.

– În străinătate, nu se mai poartă, ca în anii ’70, folclorul pe care l-ați cântat?
– Nu, pentru că au venit alte tendințe, alte planuri s-au impus pe bază de decizii oculte, care au hotărât ca soarta planetei să fie alta, și nu cea decisă de Dumnezeu. S-a pierdut filonul divin în artă, alte valori au fost puse în vârful piramidei culturii mondiale și în felul acesta tendința de purificare a planetei, care exista în anii ’70, și reîntoarcerea omului la sine și la Dumnezeu au dispărut cu desăvârșire; și atunci, sunetul a fost atribuit lui Satan, care a devorat tot ce a putut fi valoare autentică, divinizarea omului și a planetei.

– Aceasta ar fi globalizarea?
– Face parte integrantă din acest plan, la care trebuie să se supună țările mici și mijlocii.

– Ce-i de făcut?
– Nimic; trebuie să ne supunem și să mergem înainte, sperând într-o eliberare pe plan spritual și numai acest lucru ne va duce la victorie; adică să nu ne așteptăm că ne va salva cineva, căci salvarea există numai în noi.

– Ce prețuiți în viață?
– Prețuiesc viața în sine, credința și dăruirea înaltă, cu tot sufletul, cu tot trupul și cu tot spiritul; este misiunea sacră a fiecărui pământean.

– Ce iubiți?
– Iubesc animalele, omul sincer, adevărul, puritatea, frumosul și natura, îmi place să lucrez pământul, să compun, să orchestrez, să scriu literatură și să pictez, sunt pasionat de tot ce a fost creat cu suflet și cu dăruire pe tot parcursul mileniilor de existență a omului în lume.

– Nutriți ceea ce se cheamă dragoste de oameni?
– Asta mi-a fost menirea pe pământ: să dezvălui în om dragostea pe care o ascundea din smerenie, din frică sau din alte sentimente. Îmi place să văd frumosul din om și să-l înfloresc prin cântecele care pot participa la frumosul terestru, la frumosul cosmic.

– Ce detestați la oameni?
– În primul rând, detest ipocrizia, ignoranța și prostia, fiindcă acestea sunt boli fără vindecare, pentru care nu există medicamente.

– Care sunt cele mai importante calități ale poporului român?
– Apreciez geniul și harul pe care Dumnezeu i le-a dat.

– Și ce aveți să-i reproșați?
– Îi reproșez nepăsarea, starea permanentă de autodistrugere și lipsa totală de atenție și considerație față de propriile sale valori.

– Ați traversat atâtea vârste ale creației artistice; care dintre ele vi se pare optimă?
– Cred că orice artist se împlinește în a treia parte a existenței sale terestre; dacă are o bună experiență, desăvârșirea nu vine decât cu împlinirea unui număr de ani, așa cum marii înțelepți s-au dovedit astfel la bătrânețe. Cred în înțelepciunea țăranului român și a acestui popor, care rămâne o dovadă a faptului că are un potențial într-adevăr de excepție.

– Vă mulțumesc pentru răstimpul în care ați acceptat să fim împreună.
– Cu toată plăcerea!

Florin Bălănescu