Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022
Carmen BUZENCHI NIHIL
BUZENCHE CARMEN
Galaţi- Noiembrie 2014
NIHIL
Am luat de pe cer şi soarele şi luna, Şi stele şi luceferi, toate îndepărtate, Am luat cu mine durerea şi minciuna Şi adevăr şi vise şi amintiri, de toate. Am luat lumina aprinsă în priviri Şi întunericul cu maica-i nesfârşita noapte Şi ziua am luat-o în palme străvezii Iar palmele-am închis spre lumi îndepărtate. Am luat surâsul şi lacrima şi dorul Iar chipul a rămas naiv şi dezgolit, Am luat tristeţea, durerea şi amorul Şi le-am încredinţat Marelui Asfinţit. Am luat furia, regretul, disperarea Ce-au inundat fiinţa secată de iubire, Le-am dat drumul usor, să se înece-n marea Neantului arid, fără de mărginire. Am luat speranţa veşnic înşelătoare Ce noaptea imi şoptea iluzii fără rost, De-un fir de îndoială am agăţat-o-n zare Pentru-a trăi ca mine, într-un prezent anost. Am luat cuvântul cu înţelesuri mii Şi litere şi fraze şi rânduri şerpuite, Le-am şters din Marea Carte şi au rămas pustii Pagini întregi de aur, de timp îngălbenite. Şi n-a rămas nimic… nici umbră, nici ecou, Nici Pomul cel dintâi, nici bine şi nici rău, Nimicul însă parcă doreşte să ia trup Şi tot ce-a fost odată renaşte-n Început.
Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
