Carmen BUZENCHE Galaţi- Februarie 2015   DE PIATRĂ   Piatra aştepta în ploaie şi în soare, pe vânt şi pe ninsoare, pe pământul împietrit sau în cerul oglindit- jos, în apa nu prea-adâncă, alipită de o stâncă ori de-o scoică-nşelătoare ce ascunde-n trupu-i tare armonia cea albastră din întinderea sihastră. Piatra aştepta cuminte În oraşul de cuvinte, Lângă pereţi... 

      BUZENCHE CARMEN Galaţi- Noiembrie 2014                   NIHIL   Am luat de pe cer şi soarele şi luna, Şi stele şi luceferi, toate îndepărtate, Am luat cu mine durerea şi minciuna Şi adevăr şi vise şi amintiri, de toate. Am luat lumina aprinsă în priviri Şi întunericul cu maica-i nesfârşita noapte Şi ziua am luat-o în palme străvezii Iar palmele-am... 

Carmen BUZENCHE CĂUTARE   Eu sunt doar o aripă crescută într-un zid, Un chip fără nume… şi-un nume fără chip. Un gând negândit, visând prin emisfere Marele lumii răsărit, lumină şi tăcere. Astăzi fac naveta între stranii dileme, Între  vechi  soluţii şi între noi probleme, Privesc resemnat cum vieţi primitive În aspre doctrine pe veci rămân captive, Când  fiara... 

  MIT   Încerc să dezleg misterul naşterii fără motiv, să aflu ideea ce stă la baza unui destin, să aflu răspunsul la întrebarea pe care încă nu am pus-o dar o ştiu, o văd , o simt şi o aud, e greu să fii orb şi surd la lumină, printre şoapte cand visezi tăceri şi noapte. când inima e -oceanul în care te îneci încet în fiecare zi, puţin câte puţin.   Începutul e... 

Publicat de Carmen Buzenche, 28 ian.2014   NECUVINTE În lumea lor se zâmbeşte, Se vorbeşte, se sărută . In lumea lor te simţi ciudat. Fără chip în marea luptă, Fără nume, fără cap. Anonimi, Singuri mereu pe trotuar, Printre mulţimi agitate, Şi fugim din calea lor Cu regretele în spate Căci necuvintele dor, Dar nu e loc să le vorbim In lumea lor. In lumea lor nu-i loc de noi Sau... 

Publicat de Carmen Buzenche – Galați, 14 dec.2013             În gară, străinul se-apleacă Spre mâna întinsă Fără-a privi. Te uită cum cade Moneda timidă In palma subţire Şi-n ochi străvezii. Metalul e rece Şi gara e rece Iar sufletul Se strânge încet. Obrazul e aspru, Himera ce trece Prin rid şi durere E timpul nedrept. Durerea e mută, Tăcerea e mută Când şoapta... 

Publicat de CARMEN BUZENCHE, Galaţi – Noiembrie   2013         Voiam să mă regăsesc în proza şi-n rime, pe chipuri străine, în gândul amar, în inimi de jar în pietre şi-n fete, în foame şi-n sete De mister, De vers , De taina Ce-a şters Cu lacrimi Şi patimi Uitarea, Schimbarea Dintre rău Şi bine, Dintre nopţi Şi zile, Dintre mine Şi tine Apoi- Dintre noi... 

Publicat de Carmen BUZENCHE, 2 nov.2013     SUM   Initium novum. Toamnă inertă Erodare Zid de cretă. Fum Cărbune Cer de zgură Ieri,azi, mâine , Chip,arsură. Indigo Trotuar, Negru,maro. Corb flămând Orb ochi În zare Putred gând Toamnă Uitare. Om Doi oameni- Dialog, Depărtare Epilog .  

Carmen BUZENCHE Galaţi – Octombrie 2013       OCTOMBRIE Octombrie…cuvânt rece şi amar Îmi caut printre frunze Cugetul fugar. Mi-e goală mintea E atât de frig în mine… Mă  ascund în tăcerea Ce de cald îmi ţine. E umed şi plăpând pământul Iar cerul plânge- Lacrimi reci Se scurg în suflet şi mi-e teamă Să…nu te ineci. Nu e nimeni pe trotuare Plâng ... 

Dacă ar  răsări în piatră Nu spini - Ci flori de sânge Ai căuta o daltă  Cu care să ciopleşti În soarele ce plânge ? Şi dacă ceasul te-ar ruga Să-l muţi din perete Şi să-l zdrobeşti  L-ai asculta ? Cu mâini ascunse-n buzunare Te plimbi ca un ascet Pe arse trotuare; Păşeşti încet În inimi şi-n priviri, Pe chipuri de lemn, În sunete seci Te-ascunzi şi te-apleci Când soarele... 

 Sub cer de zgură şi cenuşă trăim în ziduri erodate De ploi menite să salveze, să spele lumea de păcate Să stingă arşiţa cumplită şi seceta de credinţă,  Să risipească alienarea omului de conştiinţă.   Tăcerea parcă prinde glas şi dirijează ce-a rămas Când timpul în veacuri retras clipele opreşte-n ceas Doar ploaia mai măsoară clipa când se izbeşte de privire Şi...