Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

CĂRTURARUL DUMITRU FURTUNĂ ŞI EMINESCU

Primit pentru publicare: 05 Iul. 2019
Autor: Nicolae IOSUB, redactor al Revistei Luceafărul
Publicat: 05 Iul. 2019
© Nicolae Iosub, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

 Preotul cărturar, profesor şi folclorist Dumitru Furtună (1890-1965) din Dorohoi, a fost preocupat de viaţa, activitatea şi opera marelui poet Mihai Eminescu, adunând documente şi făcând cercetări, publicate în diferite reviste literare.

     Dumitru Furtună a făcut cercetări pentru descoperirea Psaltirei lui Gh. Eminovici, unde acesta notase data de naştere a lui Mihai şi a celorlalţi copiii ai săi; a scris un eseu intitulat ,,Mihai Eminescu şi Patriarhul Miron” în ,,Închinare Înalt Prea Sfinţiei sale Patriarh Miron cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani”, apărută la Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1938, pag. 653- 657; a lăsat în manuscris lucrarea ,,Ipoteştii lui Eminescu” şi altele.

      Cărturarul Dumitru Furtună a căutat la Ipoeşti şi la Bistriţa, unde la locuit în ultima perioadă a vieţii fratele poetului, Matei, să dea de urmele Psaltirei lui Gh. Eminovici, spunând că dacă ar fi găsit-o ,,aş fi rezolvat definitiv şi categoric problema contoversată a datei exacte când s-a născut Eminescu”. La Bistriţa, în 1950,  a căutat casa în care a locuit Matei şi a aflat că soţia sa, fiind de origine germană, părăsise ţara înainte de a începe Al II-lea Război Mondial, şi toate documentele avute de Matei, printre care şi Psaltirea, ar fi rămas la Bistriţa, existând posibilitatea ca ea să se afle ,,undeva îngropată în vreun depozit de cărţi vechi necercetate”.

      În căutările sale Dumitru Furtună a intrat în posesia unei fotografii a lui Mihai Eminescu din timpul adolescenţei, fotografie pe care a dat-o lui Mihai Beniuc, pentru o sumă modestă. Probabil este fotografia lui Matei împreună cu tatăl său şi care, mult timp a fost atribuită lui Mihai, poetul neavând o fotografie din perioada adolescenţei.

      Pe 7 februarie 1923, cu o întârziere de doi ani, s-a sărbătorit la Botoşani Semicentenarul ,,României June” din Viena, la care a participat şi cărturarul Dumitru Furtună, ţinând o cuvântare, în sala teatrului ,,Mihai Eminescu”,  în care elogiază activitatea lui Mihai Eminescu, care a fost ,,ctitorul societăţii” şi în care ,,duhul” poetului ,,a stăpânit de la început această societate academică”.

       În cuvântarea sa, Dumitru Furtună afirmă că:,,Nu există şi n’a existat la Români o societate de studenţi  mai bine organizată şi care să fie mai bine studiată în amănuntele activităţii sale naţionale cum este „România – Jună” din Viena. Dacă însă toate organizaţiile studenţeşti la noi sunt nestatornice- adesea au fost în serviciul pur şi simplu al căderii sau ridicării partidelor – „România- Jună” îşi numără azi cu mândrie 50 de ani de existenţă neîntreruptă şi are o monografie admirabilă, ieşită din iubirea de ţară şi de cultură a eroului Ion Grămadă- acel bun Român bucovinean care, căzând pe muntele Cireşoaia, în fruntea unui batalion botoşănean, i-a cuvântat, la mormântul de ostaş- străjuit de brazi, paltini, făcliile cerului şi şuierul gloanţelor- aghiotantul Regimentului 8 Vânători de pe atunci, d. Tiberiu Crudu şi el botoşănean”.

     Dumitru Furtună elogiază contribuţia lui Eminescu cât şi ideea botoşăneanului C. Aronovici, în organizarea ,,Sebării de la Putna”, cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna, ,,Ierusalimul neamului românesc”, şi a botoşănenilor care au contribuit cu 500 de lei, la fel ca Bucureştiul, la buna desfăşurare a manifestărilor, concluzionând: ,, Cumpănind probele şi pentru şi contra, vedem că- de fapt doi tineri, buni prieteni, din Botoşani, şi-au comunicat o idee înaltă, au simţit folosul ei şi au impus-o lumii universitare şi Românilor de atunci”.

       Autorul arată importanţa deosebită a Societăţii ,,România Jună” din Viena, în care au activat  multe personalităţi ale culturii româneşti, printre care: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, V. Alecsandri, Ion Creangă, B.P.Haşdeu, Barbu Delavrancea, Eudoxiu Hurmuzache şi mulţi alţii.  România Jună a jucat un rol esenţial în ,,lupta pentru îndeplinirea idealului nostru naţional”:,, Nu poate fi nici o mirare că deviza pururea a fost: „unire’n cuget şi’n simţiri”, iar imnul societăţii „România- Jună” din Viena,- imn studenţesc- „Pe-al nostru steag”, compus prin 1879 de Andreiu Bârseanu, a devenit cântecul naţional cu care am plecat la lupta cea mare pentru întregirea neamului”.

      Aceste manifestări s-au desfăşurat sub conducerea profesorului Tiberiu Crudu, directorul şcolii normale ,,Mihai Eminescu” şi au fost reflectate în nr. 10, anul II, al ,,Revistei Moldovei”, unde este publicată şi cuvântarea lui Dumitru Furtună.

     Economul Dumitru Furtună din Dorohoi şi publicistul junimist N.A. Bogdan din Iaşi, au studiat viaţa şi opera lui Ion Creangă şi au realizat un tablou care  cuprinde fotografiile unui număr de 33 de personalităţi, prieteni şi colaboratori ai povestitorului, tablou intitulat ,,ION CREANGĂ cu colaboratorii, colegii, intimii şi comentatorii săi ». Printre ei se află: junimiştii T. Maiorescu, I. Negruzzi, G. Panu, Dr. N. Leon, C. Meissner, N. A. Bogdan; colaboratorii lui Creangă- G. Ienăchescu, V. Răceanu, C. Grigorescu, I. Mardari şi prietenul cel mai apropiat lui, Mihai Eminescu. La numărul 12 este fotografia Economului Dumitru Furtună iar la 20 a lui N. A. Bogdan. Pentru Eminescu s-a folosit a III-a fotografie realizată la Iaşi, în 1884, de fotograful Nestor Heck, şi este plasat în tablou la numărul 6. 

Acest tablou îmbogăţeşte iconografia eminesciană atât de săracă până în prezent.

     Sunt în posesia unei cărţi poştale, trimise la 17 iunie 1933, de către N. A. Bogdan, economului D. Furtună la Dorohoi, din care se poate observa o serie de aspecte importante privitoare la acest tablou:   ,,Mult respectabile părinte,
      La CP din 15 c. răspund, că Mardari a fost institutor, mi se pare şi Director la Şcoala Primară din Tătăraş (Iaşi) şi a colaborat cu Creangă la una din cărţile sale. A fost şi tovarăş la Tip. Naţională tot timpul împreună cu Creangă. Am dat de ieri să mai scoată cîteva copii de pe tabloul mare din Casă, cred că Luni îţi vor expedia prin poştă cele trei exemplare cerute.
    Eu acum nu voi face nici o tipăritură relativă la tabloul de care vorbim, şi nici cu manuscrisul din Grigorescu. Aceste două le va veni timpul numai la toamnă, cînd cred că bojdeuca lui Cr. va fi reînnoită, şi pentru care prilej Comitetul ce se înfiinţează acum la noi (??) îşi va împlini cu prisosinţă proiectele, între care ar fi şi publicarea broşurei de care vorbirăm. Deci Sf. Ta, publică ce vrei şi reprodu dacă vrei prin fototipie zincografie tabloul ce am făcut,- însă te rog a nu împrumuta în acest scop şi altora acest tablou, de care numai noi ambii avem pînă acum dreptul de a ne servi. Mi se cerea de mai mulţi pentru ziarele din Bucureşti, dar le-am refuzat absolut, pînă ce, în tot cazul vom face numai noi amîndoi uz de el.
     În speranţa realizării proiectelor acestea primeşte mulţumiri sincere şi cordiale pentru complimentele ce-mi faci   în prezenţa Sf. Tale. Cu toată amiciţia N. A. Bogdan ».   

      În perioada 1956- 1960, cărturarul Dumitru Furtună a fost cooptat ca membru al Comitetului de organizare a Muzeului Memorial ,,Mihai Eminescu” din Ipoteşti (adresa nr.11318 din 19.VII, 1957 a Sfatului Popular Raional Botoşani, Secţia Învăţământ- Cultură). Acest prim muzeu dedicat lui Mihai Eminescu este amenajat în casa construită la Ipoteşti, în locul celei dărâmate de proprietarul Papadopol şi care, nu semăna de fel cu cea originală. Exponatele prezentate erau puţine, unele împrumutate de la Biblioteca Academiei Române, altele prezentate în xerocopii. În 15 iunie 1960 s-a deschis acest muzeu, cu manifestări culturale deosebite, la care au participat elevi, profesori, soldaţi, ţărani şi scriitorul botoşănean Dumitru Corbea.

      Preotul Dumitru Furtună a fost printre puţinii botoşăneni care a cercetat şi s-a preocupat, toată viaţa lui, de cei doi buni prieteni- Mihai Eminescu şi Ion Creangă- personalităţi remarcabile ale culturii româneşti, lăsându-ne documente, manuscrise şi scrieri despre viaţa şi opera lor.

BIBLIOGRAFIE:
1.Antologie- L- AU CUNOSCUT PE DUMITRU FURTUNĂ – Editura GEEA Botoşani, 1996;
2.,,Revista Moldovei”, Anul II, No.10- BOTOŞANI- 1 Februarie 1923;
3.Lucia Olaru Nenati – Arcade Septentrionale- Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007.