Primit pentru publicare: 29 nov. 2016
Autor: Nicolae IOSUB, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 30 nov. 2016
Editor: Ion ISTRATE

.

.

CÂTE CEASORNICE A AVUT MIHAI EMINESCU?

La Muzeul Literaturii Române din Iaşi, Casa Pogor se află expus ceasul de aur, cumpărat poetului de Gheorghe Eminovici, în 1881 şi inelul cu monogramă ,,M.E.”. Aceste două exponate de mare valoare au aparţinut urmaşilor Aglaei Eminovici, care le-au donat, înainte de plecare din ţară, muzeului ieşean.
Dar, iată că au mai apărut alte două ceasuri, cu monogramă ,,M.E.”, din care unul scos la licitaţie, pe 22 noiembrie 2016, de către Casa Artmark din Bucureşti, cu preţ de pornire de 5000 de euro şi care s-a vândut cu 19.000 euro: „Ceas de buzunar ce a aparţinut poetului Mihai Eminescu, cu dedicaţie din partea junimiştilor: «Maestrului slovei», datat 1876.”
În ,,Buletinul Informativ Eminescu” nr. 21 din ianuarie 2009, am scris un articol despre alt ceas ce ar fi aparţinut lui Mihai Eminescu, ceas ce s-a aflat în posesia pensionarului Victor Achim din Satu Mare. Iată ce scriam în acest Buletin:,,Dumitru Nedelea, muzeograf la ,,Muzeul Ceasului din Ploieşti” a aflat de existenţa acestui ceas, a făcut demersurile pentru achiziţionarea şi aducerea lui la muzeul din Ploieşti. Acest lucru se întâmpla în anul 1970, ceasul fiind adus la muzeu pentru câteva luni de zile, dar din păcate, nu a fost achiziţionat din cauza sumei de 5000 lei pe care o solicita pensionarul. Din cauză că nu exista certitudinea că ceasul ar fi aparţinut lui Eminescu, acesta n-a mai fost cumpărat ajungând înapoi la Victor Achim. Nici muzeul din Satu Mare n-a achiziţionat ceasul. Acest ceas, ce a aparţinut lui Victor Achim, a fost însoţit de o listă în care primul nume era a lui Mihai Eminescu, după care urmau alte şase nume, bătrânul pensionar fiind al optulea posesor al ceasului. În anul 1954 lista cu numele posesorilor s-a pierdut.
Ceasul, marca Longines, are un diametru de 3 cm, are un cadran alb cu două arătătoare, orele fiind scrise cu cifre arabe. Ceasul are 17 rubine, nu are capacul din faţă, iar pe capacul din spate sunt gravate, în mod stângaci, iniţialele ,,M.E.” suprapuse. Se estimează că vârsta ceasului ar fi de 200 ani”.
Acum stăm şi ne întrebăm:De unde a mai apărut al treilea ceas ce ar fi aparţinut lui Eminescu, aflat în colecţia lui Lucian Stanciu şi despre care eminescologul Nicolae Georgescu afirmă că ar fi aparţinut poetului?
Istoria acestor ceasornice porneşte de la Iaşi, când Mihai Eminescu a deţinut funcţia de director al Bibliotecii Centrale 1874-1875, revizor şcolar pe judeţele Iaşi şi Vaslui- 1875-1876 şi apoi redactor la ,,Curierul de Iaşi”, în perioada 1876-1877.
La iniţiativa ,,Junimii” se ţineau conferinţe, pe diferite teme,cu publicul ieşean, la care a participat şi Eminescu cu o temă istorică de interes. Iată ce spune junimistul N.A. Bogdan: ,,La o astfel de conferinţă, ce s-a ţinut pe 14 martie 1876, Mihai Eminescu a vorbit despre ,,Influenţa austriacă asupra românilor din Principate”, de faţă fiind şi consulul austriac din Iaşi.
La acestă conferinţă a participat o mulţime de lume, elita societăţii şi reprezentantele sexului frumos, gătite şi împodobite ca de sărbătoare, care doreau să-l vadă şi să-l asculte pe Eminescu.
Eminescu a apărut la tribună sfios, cu voce slabă şi nesigură având nişte notiţe aşternute pe un bilet de vizită.
La un moment dat Eminescu cam obosise şi: ,,Scoase un ceasornic din buzunarul jiletcei şi se uită la el cu grijă, apoi îl lăsă pe masă, deschis, lângă pălărie. Regula era ca o conferinţă a unui membru al Junimei să ţie cel puţin un ceas…În ultimul sfert, Eminescu, căutând să prelungească frazele sale- subiectul fiind cam epuizat- îşi arunca la fiecare 3-4 minute ochii la ceasornic,- şi se pare că ceasornicul se mişca foarte greu în ceasul acela” (,,Corpusul receptării critice a operei lui M. Eminescu,,- Ed. Saeculum I.O. Bucureşti, 2004).
De aici deducem că în 14 martie 1876, Eminescu avea un ceasornic, şi ne întrebăm dacă este acelaşi cu cel vândul la licitaţie de Casa Altmark.
Se afirmă că ceasornicul şi bastonul au fost făcute cadou lui Eminescu de ziua lui onomastică, dar se ştie că poetul îşi serba onomastica pe 8 noiembrie, de ziua Sf. Mihai şi Gavril. Asta înseamnă că atunci când a primit ceasornicul cu inscripţia ,,M.E. Maestrului slovei. 1876,, Eminescu mai avea un ceas, cel folosit la 14 martie 1876, când a ţinut prelegerea ,,Influenţa austriacă asupra românilor din Principate,,. Dacă l-ar fi primit de ziua sa ne naştere, ar fi fost pe 20 decembrie 1876, dată când se ştia născut poetul, trecută cu mâna lui în Registrul Junimii, în 1870.
Ne întrebăm din nou: de ce i-au mai dăruit un ceasornic dacă avea unul ?
Părerea mea este că unul din cele două ceasornice, care au aparţinut lui Victor Achim şi lui Lucian Stanciu nu este original, ci un fals. Ceasurile sut total diferite, cel a lui Victor Achim este marca Longines, are un diametru de 3 cm, are un cadran alb cu două arătătoare, orele fiind scrise cu cifre arabe. Ceasul are 17 rubine, nu are capacul din faţă, un ac căzut, iar pe capacul din spate sunt gravate, în mod stângaci, iniţialele ,,M.E.” suprapuse, într-un pătrat.
Ceasornicul scos la licitaţie de Casa Artmark are:”Mecanism cu armare manuală având 15 rubine, serie carcasă 12902. Ceasul este gravat pe capacul din spate cu iniţialele poetului, «M. E.», încadrate de motive florale. Acesta vine însoţit de cutie şi cheie pentru întoarcere,,.
Ne întrebăm care din cele două ceasornice au aparţinut cu adevărat poetului Mihai Eminescu şi care este un fals. Datele prezentate mai sus ar duce spre ceasul deţinut de Victor Achim, ca fi aparţinut lui Mihai Eminescu, cumpărat prin 1874 sau 1875, câd poetul preda şi ore la şcoală şi avea nevoie de un ceasornic. Inscripţia de pe capac a fot făcută de unul din cei 8 ceasornicari din Iaşi, la cererea lui Eminescu, de teama să nu-l piardă.
Ceasornicul, scos la licitaţie de Casa Artmark, are inscripţia ,,M.E.” scris artistic, de fabrică ca şi ornamentele. Poate că acestă inscripţie reprezintă o marcă de fabrică sau altceva. Scrisul de pe capac este cu totul altfel, completat ulterior şi acest lucru putea fi făcut de unul interesat să aibă un obiect de colecţie, ce ar fi aparţinut lui Eminescu.
Numai o expertiză tehnică a unor specialişti în domeniu poate să lămurească autenticitatea ceasornicului, licitat cu 19.000 de euro.

BIBLIOGRAFIE:
1. Dumitru Nedelea- Pelerinaj printre orologii- Ed. Sfera- Bîrlad-2007;
2. Buletin informativ nr.8 din martie 2005 şi 21 din ianuarie 2009;
3. Vasile Ilucă-Iaşii lui Eminescu– Ed.Helios Iaşi-2003.