Am strâns tăcere în neliniștita trudă
A căutărilor mele de dincolo de timp,
Cu ierni grele, furtunoase, cu zăpadă
Și cu gânduri curate pe câmpuri rătăcind.
Am înfruntat valul primejdiei și al urii,
Numele meu l-au cântat privighetori,
Murmurat de soare, de nori și de viori,
Legănat de vânturi, prin ploaie și flori.
Am descoperit bucuria iubirii de frumos
Cu multă răbdare, migală și chin dureros,
Am fost în căutarea a mii de comori
Și-am străbătut încet, înnegurate zări.
Am ocrotit lăstari pe dealul înflorit
Lângă fântâna cu izvor nemărginit,
Ca să-mi soarbă truda visului împlinit,
Din anii tinereții, pe care i-am iubit.
Ca să culeg fructe, mi-am plecat urechea
S-ascult melodia dorințelor și a viselor,
Ce se-ascund în inima mlădițelor,
Și-ncet, încet, le-am făurit un viitor
Cu umerii încărcați de povara anilor
M-am retras în culcușul plin de dulceață
Când natura mișcă puritatea miresmelor,
Cu dor, să simt bucuria realizărilor de-o viață.