Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    CEAȚĂ

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 3 (123), Martie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    CEAȚĂ

    Primit pentru publicare: 06 Mart. 2019
    Autor: Nela TALABĂ
    Publicat: 07 Mart. 2019
    © Nela Talabă© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

    CEAȚĂ


    Un poet privește de la fereastra etajului 10.
    Prin fața geamului său stoluri de păsări
    taie cu aripile ceața,
    halucinant o desfac în fâșii.
    „Ce minunat! exclamă poetul.
    Să vezi atâtea păsări
    zburând în fața ta
    prin ceața acestei dimineți!
    Pare că ferestrele
    sunt hublourile unei nave,
    iar păsările negre –
    valuri care curg, curg,
    în flux și reflux.
    Luați-mă și pe mine cu voi,
    păsări ce răzbateți prin ceață!”
    Iar glasul lui se amestecă
    cu țipetele de păsări
    care curg, curg…

    De partea cealaltă, peste drum,
    în fața zborului dezlănțuit
    vede spitalul cenușiu,
    cu ferestre, multe ferestre,
    luminate de o lumină artificială bolnavă,
    aburite de răsuflări bolnave,
    de spaime și dureri
    ale unor ochi muribunzi,
    care se văd prin ceață.
    O altfel de ceață,
    care tulbură
    perdeaua insesizabilă dintre viață și moarte.

    Jos, străzile – un furnicar.
    O cerșetoare cântă aceeași litanie,
    din minut în minut,
    obsesiv,
    și-un clopot o îngână, cu dangătul
    înecat de-atâta ceață:
    „Un bănuț domnule!
    Un bănuț doamnă!”
    Pe lângă ea viața trece nepăsătoare,
    grăbită,
    într-un sens haotic,
    ca un stol mare de păsări
    cu aripile legate prin ceața densă, densă:
    mașini claxonând într-o goană infernală,
    oameni mergând grăbiți spre serviciu,
    mame cu copii de mână,
    pe care-i târâie pe un drum
    ce pare că nu e al lor,
    doi îndrăgostiți ce se sărută
    în văzul tuturor,
    două adolescente cu căști în urechi
    ce traversează râzând
    pe culoarea roșie a semaforului…

    Și pentru prima dată
    poetul simte frigul acestui spațiu de jos,
    un spațiu intermediar
    între zborul în valuri al păsărilor
    și spaimele ochilor bolnavi
    pe care îi vede prin geamurile aburite
    ale spitalului.

    Pentru prima dată,
    nu se mai recunoaște,
    nu mai știe cărui spațiu aparține,
    în timp ce aripile-i tremură, legate,
    și tulbură cu fâlfâirea lor ușoară
    perdeaua insesizabilă
    dintre viață și moarte…

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5