Publicat de poetul botoșănean D.M.Gaftoneanu, 11 ian. 2014
Cei de ieri şi cei de astăzi…
Parodie-pamflet, prozopoem satiric dedicat aniversării a 164 de ani de la naşterea Poetului
MIHAI EMINESCU (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București)
Motto:
,,Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi,
Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane,
Sunt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane;
Iar cărările vieții fiind grele și înguste,
Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste,
Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră
C-ajungînd cîndva miniștri le-a deschide carieră.
De ce voi eu pentru nume, pentru glorie să scriu?
Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?
Azi, cînd patimilor proprii muritorii toți sunt robi,
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o beșică e de spumă într-un secol de nimic.”
(Mihai Eminescu, Scrisoarea II)
…E Gerar, la jumătate… Vine iarăşi Sărbătoarea!
Curg secvenţe cu omagii de la stelele boeme-
Creatori de minunate (uni)versuri de poeme!
…An de an, cu Eminescu- Botoşani, Aniversarea!
…E superb evenimentul- recitaluri şi concursuri-
Zâmbete, bătăi din palme oferite ca ofrande-
Public, interpreţi şi coruri poartă jerbe şi ghirlande!
…Iar la decernări de premii, memorabile discursuri!
…Bune toate şi frumoase- asta doar la suprafaţă!
După uşile închise, Cronos îşi iuţeşte mersul:
Cap şi pajură, moneda ne propune şi reversul!
…Goethe: o privire-n carte, două (minim!) pentru viaţă!
…Printre bunele intenţii, las să-mi zboare fantezia
Către oamenii de artă- deseori le pun sub lupă
Drumul, opera şi stilul…Recunosc, mă preocupă…
…Numismatica şi şahul, peste ele- poezia!
…Este greu să treci prin lume când eşti om cu demnitate,
Mit urmat îndeaproape cu oprelişti şi invidii
De profiluri impozante nu mai mari ca nişte stridii!
…Un Sisif ai fost, Poete, purtând pietre aruncate!
…Nu puţini se dau în stambă încercând să te evoce-
Vezi pe faţa lor dispreţul pentru muncă şi valoare-
E curat…înghesuială (!) la panoul de onoare!
…Şlefuiţi, le ştiu pe toate, critici epigoni feroce!
…Se strâng capete pătrate pe sub pălării rotunde,
Intelecte de paradă pomenite… în erată-
Staruri, veşnice speranţe… Confirmate niciodată!
…Gânditori incompatibili cu simţirile profunde!
…Cu potopuri de expresii… ţipătoare (!) ne inundă,
Scriu poeme… absolute- musai (!) fără prozodie-
Poezie? Aş, de unde! Mai degrabă, parodie!
…Ies discipoli mii în valuri într-o goană furibundă!
…Îl citez pe Pârvulescu dând din mână la tribună:
,,Mişună agitatorii! Este aranjat Congresul!
Mascaradă! Impostură! Nu votez cu Realesul!
…Iată, floarea… cumetriei (!), rânduri-rânduri se adună!”
…Yesmeni, sicofanţi, ,,da, şefu’! ”, ,,beyefendi, plecăciune!”-
Şir de elefanţi ce cară munţi de blamuri în p(l)achete-
Sună zvonuri din trompe(te), născociri şi etichete!
…Top-fanatici ka-mi-kad-ze sunt trimişi în misiune!
…Feţi-frumoşi matusalemici şi angelice prinţese
Îşi trimit cuvinte aspre, ironii, batjocuri crunte-
Arc de boltă ce uneşte caracterele mărunte…
…Numitor comun… la cheie (!): şerpării de interese!
…Pragul minimei decenţe este dus în derizoriu-
Certuri, răutăţi, conflicte sting sumare educaţii-
Înfloreşte ve(n!)detismul cu orgolii-motivaţii!
…Da, nimic nu-i mai durabil ca un lucru provizoriu!
…Azi dispar şi cei din urmă care mai râvneau himera-
Crezul Binelui, Speranţa în Dreptatea ce nu moare,
Adevărului discipoli, martori petelor din soare!
…Demon-şarpe, Seth-Apophis! Nu se schimbă calimera!
…Literaţi cu gusturi fine, cam de mult vă ducem dorul-
Unde-i Conştiinţa Trează? Doar rostind-o, te cutremuri!
O nalucă ce se pierde prin perdelele de vremuri!
…Unde-s Eminescu, Creangă, Bardul şi Povestitorul?
…Spirite de aur prinse într-un zeu cu două feţe-
Ianus, regele din Latium, cerber, personaj fantomă-
Salvatorul mitologic din îndepărtata Romă…
…Hei, miracole citite pe la prima tinereţe!
…La onoruri se evită ,,generaţia bătrână”-
Când întreb de ce aceasta, sunt certat: ,,Nu te priveşte!
Dacă ţii mortiş să afli: din păcate, mai trăieşte!”
…Care floare, ce articol, nicio strângere de mână!
…Încă mai răzbat ecouri, la un veac şi trei decenii:
,,Potoliţi-l pe cutare!” – bine stă, mersi, la modă!
Pleacă zilnic circulare: ,,E poruncă de la Vodă!”
…Se strecoară mici ,,şopârle” printre umbre şi vedenii!
…Nu-l condamn pe Macedonski, nici nu caut explicaţii-
Recitindu-i epigrama, mi-am spus trist că nu-i posibil-
,,Verba volant, scripta manent!” Scrisul- act ireversibil!
…Nu am treabă cu A. Grama… Nici măcar cu… a-gra-ma-ţii!
…Merg prin Marea… (P)răfuială (!) a ,,scrisorilor pierdute”-
Zgomot, zăngănit de arme…Ah! Se duelează ,,greii”!
Tir razant pe lângă umăr, scapă liberi… porumbeii!
…Roiuri largi de invective cad pe muzele tăcute!
…Două viespi înveninate într-un joc de-a baba-oarba –
Merită luate-n seamă? Mi-aş dori să pot răspunde!
Una se visează ,,Rilke” (!), alta, ,,Macedon” (!)…(de unde?)…
…Ce-ţi mai trebuie chemare, când ,,Esop” te face barba?
…Urmărindu-le disputa, mor de râs de cad pe spate:
-Eşti un nimeni-(măcă)leandru! -Iar tu, barză (!) rea…de gură!
-Eşti un ciot din Alexandru! -Tu eşti cioată de cultură!
…Să nu-i supăr…nu se face!… le dau ambilor dreptate!
…Mi-a scris plin de importanţă, fără teamă de greşeală,
Însuşi noul Macedon(ski!) – cu emfază… nota bene (!):
,,Se vrea vultur spre înalturi, râsul cam u(m)flat în pene!”
…Şterg săgeata de otrava picăturii de cerneală!
…Cu umor şi voce tare îi destăinui…cugetarea:
Fie îmi închide gura- de dorit, aşa-i mai bine,
Fie intră în legendă… că m-a ,,agre(s)at” pe mine!
…De altfel, un calcul simplu- în sfârşit, pricep ,,mutarea”!
…Astea-s reguli şi metode? Numai jalnice tertipuri!
După toată tevatura, amuzat aş spune, parcă,
Şi înot mă simt mai bine decât stând cu el în barcă!
…Cam la asta se rezumă dialogul cu ,,prinţipuri”!
…Nou prilej să jubileze saltimbancii şi irozii:
Ştiu că nicăieri nu duce un traseu fără obstacol-
Sunt un figurant în probe pentru Marele Spectacol!
…Ia, un trandafir ce creşte… printre tufele de bozii!
*
* *
,,Expresia integrală a sufletului românesc: Mihail Eminescu.”
,,Cine nu cunoaşte istoria, riscă s-o repete.”
,,Cel mai mare orator e acela care spune mai puţin şi sugerează mai mult.” (N. Iorga)
D.M. Gaftoneanu, Botoşani, 08 ianuarie 2014
Similare
Va felicit d-le DOREL GAFTONEANU!