Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

CELE NOUĂ DOAMNE

 

Încercănată, iarna trena şi-o târăşte
Mâhnită, coborând se dispersează în abis
Şi melopeea în aer se topeşte,
Gândurile sumbre plâng pe margini de vis.
 
Prin poarta deschisă pătrund fire-aurii,
Acorduri vechi şi umbre proaspete foşnesc.
Văzduhul iar vibrează de-atâtea simfonii
Că nouă doamne-n vârstă acum, acum sosesc:
 
Din zarea argintie babele-apar pe rând
Cu-anotimpul blând având aceeaşi vârstă,
Cu flăcări potolite pământul legănând,
Respectă riguros înscrierea pe listă!
 
Prima dezmiardă ziua-n caldă-mbraţişare,
Înaltu-l modelează lunecând pe nor,
Cu braţul oferă-atâtea mărţişoare
Şi lumea-şi pune speranţa-n norocul lor.
 
Alta alungă ceaţa prin descântece
Iată, cum prin degete-i curge lumină!
Necunoscut e  piscul peste care trece
Firii-ncuviinţând trezirea divină.
 
În rochie imaculată cu paiete
A treia, argint risipeşte pe pământ
Ea poartă-atâta aur cu sclipiri-n plete
Dar,.. îngenunchează aplecată pe vânt.
 
A patra ajunge şi-n închipuire…
Iată cum alege flori de primăvară!
Aduce umbră prin  clipa-n prelungire
Şi-apoi, se retrage atât de uşoară!
 
O soră-a lor se strecoară prin boschete
Crescând muguri risipiţi pe crengi-aplecate…
Învăluită în voaluri violete
A şasea, din răsfăţ, varsă lacrimi curate.
 
Văzduhul mută, din nou, tăcerea-n iarbă…
-Muzică-n surdină în suflet şi în gând-.
A şaptea-şi plimbă cuvintele în salbă
Şi-n amintiri îşi scaldă suflul ei plăpând.
 
Cum,..a opta tandră, pe-aripi subţiri, spre cer,
În cercurile ei de nepătruns, dansând
Cu pasu-atât de sprinten, plină de mister,
Ameţitoare depărtări, de noi, apropiind,
 
Aduce,-an de an, această sărbătoare
Cu basmul în care cuvintele se ţes
Ni-l picură-n suflet ritmic, lucitoare
Apoi se pierde-n timp…o. asta-i de-nţeles!
 
Frumoasa doamnă cu braţul plin de flori
Şi-n privirea sărbătorii-nveşmântată
Intransigentă, pură, aprinde culori…
O,”măreţia”… femeii e-nchinată! 
…………………………………
Ultima -în rochie sobră-, elegantă,
Duios, împarte patruzeci de mucenici
Cu lumini sfinte şi flori în ghirlandă.
Apoi… şi ea, pentru un an, pleacă de-aici!…

Autor, Lia Ruse (sursa:Revista Agata Literară, www.agata.ro


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Raluca Silvestru spune:

    Minunate imagini, metafore, impletituri de cuvinte pentru acest obicei frumos, romanesc, strabun!
    Excellente, Madame! La mai mult!
    Raluca

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5