Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

CELE NOUĂ DOAMNE

 

Încercănată, iarna trena şi-o târăşte
Mâhnită, coborând se dispersează în abis
Şi melopeea în aer se topeşte,
Gândurile sumbre plâng pe margini de vis.
 
Prin poarta deschisă pătrund fire-aurii,
Acorduri vechi şi umbre proaspete foşnesc.
Văzduhul iar vibrează de-atâtea simfonii
Că nouă doamne-n vârstă acum, acum sosesc:
 
Din zarea argintie babele-apar pe rând
Cu-anotimpul blând având aceeaşi vârstă,
Cu flăcări potolite pământul legănând,
Respectă riguros înscrierea pe listă!
 
Prima dezmiardă ziua-n caldă-mbraţişare,
Înaltu-l modelează lunecând pe nor,
Cu braţul oferă-atâtea mărţişoare
Şi lumea-şi pune speranţa-n norocul lor.
 
Alta alungă ceaţa prin descântece
Iată, cum prin degete-i curge lumină!
Necunoscut e  piscul peste care trece
Firii-ncuviinţând trezirea divină.
 
În rochie imaculată cu paiete
A treia, argint risipeşte pe pământ
Ea poartă-atâta aur cu sclipiri-n plete
Dar,.. îngenunchează aplecată pe vânt.
 
A patra ajunge şi-n închipuire…
Iată cum alege flori de primăvară!
Aduce umbră prin  clipa-n prelungire
Şi-apoi, se retrage atât de uşoară!
 
O soră-a lor se strecoară prin boschete
Crescând muguri risipiţi pe crengi-aplecate…
Învăluită în voaluri violete
A şasea, din răsfăţ, varsă lacrimi curate.
 
Văzduhul mută, din nou, tăcerea-n iarbă…
-Muzică-n surdină în suflet şi în gând-.
A şaptea-şi plimbă cuvintele în salbă
Şi-n amintiri îşi scaldă suflul ei plăpând.
 
Cum,..a opta tandră, pe-aripi subţiri, spre cer,
În cercurile ei de nepătruns, dansând
Cu pasu-atât de sprinten, plină de mister,
Ameţitoare depărtări, de noi, apropiind,
 
Aduce,-an de an, această sărbătoare
Cu basmul în care cuvintele se ţes
Ni-l picură-n suflet ritmic, lucitoare
Apoi se pierde-n timp…o. asta-i de-nţeles!
 
Frumoasa doamnă cu braţul plin de flori
Şi-n privirea sărbătorii-nveşmântată
Intransigentă, pură, aprinde culori…
O,”măreţia”… femeii e-nchinată! 
…………………………………
Ultima -în rochie sobră-, elegantă,
Duios, împarte patruzeci de mucenici
Cu lumini sfinte şi flori în ghirlandă.
Apoi… şi ea, pentru un an, pleacă de-aici!…

Autor, Lia Ruse (sursa:Revista Agata Literară, www.agata.ro


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Raluca Silvestru spune:

    Minunate imagini, metafore, impletituri de cuvinte pentru acest obicei frumos, romanesc, strabun!
    Excellente, Madame! La mai mult!
    Raluca

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania