ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Centenarul Liceului „Cuza Vodă” din Huşi, 20 octombrie 2018, şi revista „Zorile” prilej de relatare a talentului unuia dintre foştii ei colaboratori, acad. prof. ing. dr. Avram D. Tudose

Primit pentru publicare: 13 Oct. 2018
Autor:  Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 15 Oct. 2018
Editor: Ion ISTRATE

In preajma unui asemenea eveniment important mi se pare firesc ca din ce s-a scris cu un deceniu în urmă – Alma Mater Hussiensis, coordonator Theodor Codreanu,Editura Ştefan Lupaşcu, Iaşi, 2008 – să reconstitui, fie şi printr-un fir sentimentul sărbătoresc. Referindu-mă atunci la activitatea revistei liceului, p. 61-88, scriam „despre viticultura huşeană am citit multe articole scrise de profesorul ing. dr. Avram D. Tudose în periodicele vremii, dar parcă numai în cel publicat în revista „Zorile” din 1969 a putut descărca el (tot ce simţea) alături de produsele viei”.

Aş fi putut face timitere la alte bijuterii din cuvinte reeditate şi amintite de prof. Lina Codreanu care vorbind de Cartea de onoare a Şcolii redă ce scria Mihai Ciobanu, fost director: „ Huşul copilăriei Mele” (p.34), „înconjurat de dealuri, de linişte” (p. 3), „oraşul meu drag” (p. 48), „cu atmosferă de toamnă colorat ruginie” (3), „oraşul  care privit de pe culmile din jur pare tot atât de pitoresc ca şi Florenţa” (p. 3) …O nostalgie brumată de vremuri răsare din notaţia: „o bucăţică din sufletul nostru se plimbă pe culoarele şcolii, sau pe străzile oraşului prin Dobrina…” (p.82) ori ce a notat accelaşi, la un alt eveniment festiv, la 4 noiembrie 1989 (o sută de ani de la întemeierea Gimnaziului „Anastasie Panu”), versuri emblematice (pp.81/82) pentru acest spaţíu din margine de ţară: „Trec strugurii spre lună şi-n marşul lor curat/O limpede lumină îşi plămădeşte slova,/Ridică mustirea secundei la  pătrat/Că nicăieri nu-i toamna mai toamnă ca-n Moldova.//Simţim în noapte holdele foşnind pe axa lunii/Şi umbra lor de pâine se-ntinde pe sub uşi./In comănac de brumă adorm în zori a lunii/Că nicăieri nu-i toamnă mai toamnă ca la Huşi.//Venim de pretutindeni şi mergem cum e hora,/Cădere rotitoare-i urcuşul spre cei duşi/Că nicăieri nu-i toamnă ca-n Moldova,/Că nicăieri nu-i toamnă ca la Huşi”.  

„Să-l însoţim (scriam parcă apreciind expres şi spusele profesorului Mihai Ciobanu cu care am stat la sfat nu o singură dată, dar am continuat ceea ce începusem) : „Te salut oraş grădină/Cu contururi iluzorii/Străjuit de patru dealuri/Incărcate cu podgorii”. Astfel salută „minunatul oraş podgorean” autorul, la împlinirea a  cincizeci de ani de când „în centrul unei mari şi bogate  podgorii din Moldova centrală lua fiinţă Liceul „Cuza Vodă”.

Pământul Huşului, ca şi al întregii Moldove,continuă profesorul, a fost,  este şi va fi deosebit de generos în oameni de cultură, artă şi ştiinţă, înflăcăraţi patrioţi,”oleacă de nepoţi ai uriaşului părinte şi erou al neamului românesc – Ştefan cel Mare. Făuritorii istoriei noastre, poporul  acestor dealuri şi cei dintâi voievozi ai lor ca: Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Ioan Vodă cel Viteaz, Dimitrie Cantemir au sălăşluit aici, au clădit şi au apărat cu sabia temeinicia  aşezării omeneşti ale unor mândri cultivatori de viţă de vie şi pomi”.

Totul e original şi autentic în „tapiţeria artistică” a Huşului: „poeţii şi pictorii au fost cuceriţi de vraja pământului moldav. Pastelurile lui  Alecsandri, versurile lui Eminescu s-au născut din duhul acesta al Moldovei. Calistrat Hogaş a cântat splendoarea munţilor Neamţului, Arthur Verona a redat în poeziile sale farmecul toamnelor Moldovei, când totul e inundat într-o beţie halucinantă de culori; Palady, născut la Iaşi, Tonitza la Bârlad, Ştefan Dimitrescu la Huşi, Petraşcu la Tecuci – aveau să „cânte” fiecare, potrivit geniului său, pitorescul moldav”.

In podgoria  Huşi, spune specialistul, „se calcă peste tot pe ţesătură de istorie, artă şi poezie”, pentru că „istoria nescrisă a podgoriei Huşi se împleteşte cu a oraşului şi ambele sunt foarte vechi”. Pretutindeni  cazmaua scoate la lumină documente pe care numai arheologii ştiu să le descifreze: amfore şi vase de păstrat şi degustat vinul, unelte casnice şi de vinificaţie, ziduri de cetăţi şi de beciuri etc.

Luându-şi însoţitori pe cunoscutul profesor E. C. Teodorescu şi pe istoriograful N.T. Mironescu, care erau de părere că „dintre comorile etnografice vitivinicole ale ţării, Huşul deţine cele mai valoroase piese de aparatură medievală”, prof. ing. Avram D. Tudosie, ca şi alţi autori de la Huşi, crede că Huşul este „nu numai o renumită şi veche podgorie în Moldova Centrală”, cât mai ales „un minunat oraş, unic în felul lui, situat de unii vizitatori străini, chiar înaintea Preiburgului german, cu care are întrucâtva asemănare”. „Nici o podgorie nu se găseşte într-o poziţie mai fermecătoare, cu dealuri impresionant terasate,cu vii ce înconjoară oraşul, ca într-un vast amfiteatru natural, cu livezi şi păduri de tei, ce-i dau acel parfum şi decor  feeric şi minunat – demn de prestigiul unei adevărate staţiuni climaterice – îl citează autorul pe profesorul Calistrat Hogaş, şi-şi completează dizertaţia cu argumente proprii – „…la Huşi s-au înălţat în ultimii ani edificii noi, adevărate monumente ale muncii, care au trezit  Huşul din somnul lui de altădată. Privind pe fereastra trenului, grăbit să coboare de la Dobrina, îţi încântă privirea terasele înverzite, plantate cu viţă de vie şi  nu-ţi poţi imagina cealaltă „faţă” a lui de acum zece ani (…) Cum cobori de la Dobrina, minunatul târg al Huşilor îţi apare cuibăit într-un culcuş îmbrăţişat din toate părţile de dealuri cu vii terasate, ca nişte salbe de coliere. Străbătând  oraşul pe magistrala trandafirilor şi florilor, simţi o adevărată reverie a farmecului şi încântării”.

Autorul prezintă documente referitoare la existenţa plantaţiilor viticole, încă din vechime, ori la drumul vinurilor în lume, pe apă cât şi pe uscat, spre Lwov, ori către oraşele ruseşti, spre Asia mică, Orient, Egipt şi, poate, spre S.U.A. şi în întreaga Europă, dar se opreşte şi asupra cărţilor de hotărnicie cu evidenţa pământului târgului, asupra manifestărilor ştiinţifice care au însemnat dezvoltarea viticulturii la Huşi.

Deasupra tuturor spuselor, inginerul, specialistul Tudosie pune „convierul varietal” al soiurilor realizate la Huşi şi în împrejurimi: Zghihara de Huşi, Busuioaca de Bohotin, Feteasca albă, Plăvaia – ca soiuri indigene – alături de soiurile  de vin şi de masă mai noi ca: Riesling, Aligote, Chaselass, ca şi cele create la Liceul Viticol din Huşi, prin încrucişarea soiului „coarnă” cu Busuioaca de Bohotin, Băbeasca cu Busuioaca, Coarna cu Chasselass, Zghihara cu Busuioaca de Bohotin.

Specialistul în vie şi vinificaţie, mare iubitor de artă şi poezie visează „la obţinerea şi în viitor, a unor mari partizi de vinuri omogene, echilibrate şi stabile calitativ”.  Cu un alt argument: „dacă podgoriile constituie întinderile cele mai binecuvântate din natură – cum zice Goethe – vinificaţia formează meşteşugul, arta şi ştiinţa aplicativă”, completează ing. dr. prof.Avram D. Tudosie, de la Huşi, oraşul dintre vii. Lui îi aparţine aprecierea: „vinul de Busuioacă de Bohotin Huşi este ca o fată frumoasă, pe care dacă o priveşti, te încălzeşti,şi dacă o săruţi, te îmbată”.

Şi, alături de el ne bucurăm şi noi că toate acestea se întâmplă într-o localitate a României, ţara noastră, unde un liceu, Liceul „Cuza Vodă” împlineşte acum, la 20 octombrie 2018, aproape odată cu ŢARA, CENTENARUL, şi le zicem să ne TRĂIASCĂ!

   13 octombrie 2018