Autor: Ion N. OPREA
Primit pentru publicare: 2 Mai 2022
Editor: Ion ISTRATE
Copyright: © 2022 Ion N. Oprea, © 2022 luceafarul.net
© 2022 by Agata
Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
NB
Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.

Este vestea publicată de Ramona Rotaru, 28 aprilie 2022., fotografia Massimo Molimo, despre faptul că în plin război, Rusia-Ucraina, autoritățile din Cernăuți au luat o decizie radicală – Documentul cu prima atestare a orașului va fi înlocuit,  panoul cu copia  privilegiului lui Alexandru cel Bun a fost înlăturată și în locul ei, în Piața Centrală,  va fi pus drapelul ucrainean, în centrul căruia va fi ilustrat un trident și stelele de pe steagul Uniunii Europene.
Acest simbol ar urma să amintească de „dorința puternică și mișcarea rapidă a statului nostru către Uniunea Europeană”, susține Serghii Osaciuk, cel care a avut inițiativa de la înlocui documentul, potrivit BucPress din Cernăuți.
Decizia nu a fost primită tocmai bine de românii din regiune. Aceștia au fost indignați de decizie, fiind vorba despre un document istoric.

Istoria orașului Cernăuți

    Sursa foto: 176646402 © Massimo Molino
În evul mediu timpuriu a existat o cetate pe partea opusă a Prutului, numită Țețina. Aceasta a fost distrusă de tătari, însă locuitorii rămași în viață au decis să construiască o localitate pe partea de sud a râului. Orașul Cernăuți a fost atestat documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei (1400–1432), negustorilor din Liov.
Începând cu 1775, orașul a fost parte a Imperiului Habsburgic, primind numele de Czernowitz. La acea vreme, în oraș se aflau 338 de familii. Ulterior, populație germană și evrei vorbitori de idiș au fost colonizați în Cernăuți. În 1849  Cernăuții a devenit capitala Ducatului Bucovinei, instituit prin Constituția Austriei. În 1918, atunci când Austro-Ungaria s-a destrămat, orașul Cernăuți a devenit parte din România.
URSS a ocupat apoi Bucovina de Nord, în urma pactului Ribbentrop-Molotov și orașul a fost alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene în 1940. În iulie 1941 a fost recucerit de România, pe atunci în alianță cu Germania național-socialistă. La 30 martie 1944 Armata Sovietică l-a reocupat, fiind reanexat la Uniunea Sovietică, în cadrul aceleiași Republici Sovietice Socialiste Ucrainene.
Despre Cernăuți a scris ziarul Patria în  iulie 1897, cu redacția în strada Domnească nr. 35, în fruntea Ziarului stăteau  dr. George Popovici, și dr.Iancu cav,de Flondor și colaboratorii A, Deseanu,Victor Braniște, A, Gherman, A, Berariu și Mihai Teleman. Redăm în cele ce urmează un fragment din interesantul studiu „Din istoria oraşului Cernăuţi” de Mihai Teliman, reprodus în Volumul „Bucovina în presa vremii” Ediția a II-a –aniversară- de Ion N. Oprea, cu o prefață de prof.  univ. dr. ing. Mandache Leocov, 554 pagini, Ed. PIM, Iași, 2008, p.136, probă documentară că despre Țețina-Cernăuți au scris când unii când alții:

…” Numele oraşului Cernăuţi provine în documente pe acelaşi timp ca şi numele oraşului Ţeţina. Conform tradiţiei, Cernăuţii au fost situaţi pe malul stâng al Prutului şi anume pe teritoriul de azi al satului Julica Nouă, numită „Genesauca”, lucru lesne de crezut, dacă cugetăm că pe acel loc se întrunesc şoselele de la Liov, Iaşi şi Hotin, şi dacă nu uităm însemnătatea strategică a acestui punct. Localitatea aceasta ar fi crescut şi înflorit, de nu suferea prin războaie dese, prin năvălirea popoarelor învecinate, prin inundaţii şi incendii. Păţaniile acestea i-au determinat pe locuitorii şi negustorii acestui orăşel, să-l părăsească şi să se aşeze pe malul drept al Prutului, adică pe locul de azi al Cernăuţilor. Când s-a întâmplat aceasta, nu se poate constata din documente. Dar din documentele din anul 1407 reiese că oraşul se afla deja pe malul drept al Prutului şi că locuitorii lui primeau de la negustori şi străini bani de rohatcă.

Cernăuţii au început a se ridica abia după decadenţa oraşului Ţeţina (aşa dar de la 1456), precum reiese aceasta dintr-un document al lui Petru Aron (1456). În anul 1457 se numeşte pentru Cernăuţi primul staroste. Din acel an el devine oraş districtual.
Districtul Cernăuţilor cuprindea mai multe cercuri şi acestea mai multe sate. În fruntea unui cerc sta un „namestnic; în fruntea satului un „vornic”. De se iscau certuri între ţărani, intervenea în primă instanţă vornicul, în a doua namestnicul, în a treia starostele. În certurile dintre boieri între-olaltă sau cu ţăranii decidea întâi starostele, în linia a doua Voievodul, apoi Divanul.
Starostele sau pârcălabul era locţiitorul domnitorului. El avea trei logofeţi (scriitori sau secretari) şi până la 8o de scriitori din oficiu. Poruncile le primea de la Divan, căruia avea să şi raporteze. La dispoziţia lui stau şi 100 călăreţi, comandaţi de un căpitan şi 4 vice-căpitani. De la începutul secolului al 15-lea şi până la împreunarea Bucovinei cu Austria ne sunt cunoscute numai puţine nume de ale starostilor din Cernăuţi. Din documentele care stau la dispoziţie, s-au aflat numai 9 şi anume: Ion Grumaz (1499), Enakaki (1760), George  (1765), Grigoraş (1767), Potocki şi Turcul. La aceştia se adaugă: Sidorie (1595), Gavrilaş (1767) şi Nicolai Costin.

Cernăuţii au rămas Centrala districtului de la 1457 pînă la împreunarea cu Austria, cu toate că a fost des dărâmat de duşmani.
Mult a suferit oraşul acesta în octombrie a anului 1497, când cu intrarea regelui polon Albert în Moldova. El fu nimicit de Ştefan cel Mare în Codrul Cosminului. Retrăgându-se, a trecut peste Cernăuţi şi Prut, unde a fost ajuns de oastea lui Ştefan şi din nou bătut la Linţeşti şi Şipenţi.
Bogdan întreprinse la 1508-1510 o campanie în Polonia, devastând toată ţara până la Liov. Spre a se răzbuna, polonii intră pe altă parte în Moldova şi devastează multe oraşe, între care Cernăuţii,Ştefăneştii, Dorohoiul, Botoşanii şi Hotinul.

Sub Petru Rareş, care devastase şi el la rândul său Polonia,bătut fiind la Obertin (1531), Cernăuţii se prefac în cenuşă de polonii biruitori.
Vasile Lupu stând în război cu tătarii, aceştia intră şi pradă Moldova. Lupu îi trimite oaste înainte care îi nimiceşte. Tătarii, zădărâţi prin aceasta, adună altă oaste formidabilă, intră în Moldova, o pradă şi ard Cernăuţii la 1650.
Nu mai puţin a suferit capitala Bucovinei sub poloni, turci şi tătari în anii 1685 şi 1686. În anul din urmă se refugiase Dosoftei, mitropolitul Iaşilor, cu moaştele Sf. Ioan cel Nou şi cu multe documente şi odoare la regele polon Sobieski (întâi la Strey, apoi la Zolkiew), unde rămase mult timp de frica Turcilor. Peste scurt timp, vin însă şi alte nenorociri asupra Cernăuţilor. După dezastrul lui Carol al XII-lea din Suedia, 1709, care fugise în Turcia, o parte a suedezilor fugiţi vin împreună cu 300 de cazaci la Cernăuţi. Neaflând aici destulă hrană, se răsfiră prin împrejurimile oraşului. Scurt timp după aceasta intră 3-4000 de ruşi peste Cuti şi Mihalcea în Cernăuţi, care îi surprind pe aceştia şi-i nimicesc.

Acestea deabia trecute, iată că intră în Bucovina la anul 1739 o armată de 120.ooo de ruşi, cazaci şi calmuci sub comanda lui Munich, luând drumul peste Zastavna, Subraneţi, Jucica spre Rarancea, unde-i bat pe turci şi încheie pacea. La întoarcere vin la Cernăuţi şi duc o mulţime de locuitori la Rusia. Cu dânşii părăseşte ţara şi Antonie (mai pe urmă mitropolit), fostul eremit şi fondator al bisericii de lemn din Horecea. 30 de ani mai târziu apar ruşii pentru ultima dată ca duşmani în locurile noastre de aici, asuprind ţara prin contribuţiuni. Însă sosirea oştirii austriece (1 septembrie 1774) redă nu numai Cernăuţului, ci întregii ţări lung dorita pace… Cernăuţiul dezvoltându-se dintr-un oraş cu 2000 de suflete la impozanta  metropolă de azi cu 60.000 de locuitori”…                                                                                                                              *
Din Dicţionarul enciclopedic român, Editura Politică Bucureşti, 1962: Cernăuţi (Cernovţi), oraş în URSS, reşedinţă regională în R.S.S. Ucraineană, pe râul Prut. 147.000 locuitori în 1961. Centru al industriei textile, alimentare, al industriei  construcţiilor de maşini agricole, al industriei de prelucrare a lemnului. Important centru cultural (Universitate, teatru, muzee etc.).

Ion N. Oprea, Iași.  2 mai 2022.