Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Cezar VEZINIUCK: POVESTE DE IUBIRE

Cezar VEZINIUCK

 

 

 

POVESTE DE IUBIRE

1

„A fost odată…”
Așa încep poveștile deobicei
Și curge lin până la capăt.
Se termină frumos
Cu: „și au trăit fericiţi”
Da… Au trăit dar nu mai traiesc
Fericţi sau deloc

Povestea mea începe cu:
Este acum un fior ce ma străpunge
Tu esti acum în mine
Și trăim fericiţi
Fiecare clipă
Ne-mpărtășim iubirea
Și o ţipăm în pieţe sau
Pe la colţuri de străzi

În mine nu există trecut
Doar prezent
Viitorul ne-așteaptă pasional
Să-ndeplinească vise
Să trăim în vis

Uneori te-apropii ca o tormentă
Zdrobind totul în cale
Lângă mine
Ca o pisică
Îmi hrănești iubirea
Cu alintul tău

Povestea mea începe cu „acum”
Cu prezentul
Iubirea mea în prezent se înfiripă
Acum o simt
Nu ieri nu mâine
Acum când privirea ta
Cade pe mine
Mă face prizionier
Al mării albastre
Precum o barcă
Ce pluteste lin
Cu două inimi legănate-n iubire

A fost și este iubirea
Între mine și ea
Frumoasa care m-a răpit
M-a urcat la stele
Unde străjuiţi de ele
Ne-am iubit

Și zeii atunci au fost geloși
Și luna faţa și-a acoperit
Stânjenită fiind
De-o iubire ce n-a văzut
De atâta pasiune…

Tu ești aici
Prezentă în povestea mea
Ce nu începe cu
„A fost o dată”

2

Iubito ai adormit în patul meu
Te privesc cum respiri ușor
Pe jumătate descoperită
Un sân îmi face cu ochiul
E cel pe care toată noaptea
L-am necăjit cu limba

Iubito nu-ţi mai văd cerul din ochi
Dar ţi-l ghicesc – albastru senin
Cu o stea ce lucește îmbietor

Știi
Azinoapte te-am iubit tandru
Am fost delicat cu tine
Dar dimineaţă
Voi scoate ghearele
Te voi iubi sălbatec
Ca un vulcan ce erupe
O să-mi implori iubirea atunci
Când doar vom vorbi pe chat
Și vom scrie versuri deocheate
La umbra trandafirilor
Unui mai viitor

3

Esti visul coborât din cer
Spre a-mi alina durerea
Esti dulcea adiere ce-mi mângâie obrajii
Sub clarul lunei
Înflrită-n noapte
Fantasma nopţilor de iarnă
Ce-mi bântuie poemu-n dimineţi

4

Iubirile se-ncheagă dimineaţa
Când soarele încă adormit
Își scaldă razele în mare
Când luna căscând
Seceră visele nopţii
Le ia cu ea
Te lasă dezbrăcat de iluzii
Să o privești
Scăldată-n zorii dimineţii
Cum îţi inspiră iubirea
Expirând pasiune

O privești visând
Visul unei dimineţi
Scăldată-n culori și lumină
În care ea
Se dezbracă de orice pudoare
De ifoase
Iluzionându-ţi dorinţe

(Toledo, 11-18 Ianuarie 2017)



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.615 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5