Ştefan SILVA

Chemarea Lupului Alb

De mii de ani ne-ai străjuit hotarul ,
Tu, Lup  viteaz şi credincios şi bun,
Cu tine ne-am păstrat bobul şi harul,
Şi-am apărat de vremuri Pământul cel  Străbun.

Mă tot întreb ce s-a-ntâmplat cu tine,
Nu-ţi mai aud nici hăulitul de stăpân ,
Tu chiar nu simţi furtuna care vine ?
Sau ai plecat pe Celălalt Tărâm ?

Te strig în noaptea vremurilor grele,
Prin glasul meu frăţesc şi rugător,
S-aduni întreaga  ceată dintre stele,
Să apărăm curată apa la izvor.

În casa ta străbună din Spaţiul Mioritic,
Se sparge Legea Sfântă a Dreptului Divin,
Pierit-au  codri falnici cu basm şi cu mirific,
Se-arată semne  rele a vremilor ce vin.

Mă tot întreb la vremea care vine,
Miroase a sămânţă  de amar,
Se-aud cum cad  altarele creştine.
Pierit-au toţi străjerii de hotar ?

Te-aştept să vii din lumea ta astrală,
Să fii  iar pavăză la piatra de hotar,
Să punem iar altar la Catedrală,
Şi să dăm foc sămânţii de amar.