Primit pentru publicare: 11 martie 2010
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 11 martie 2010

Ciprian MITOCEANU (Micul Asimov) – în drumul său spre celebritate

De la o vreme încoace, soarta unor autentice valori umane şi incapacitatea societăţii actuale, a instituţiilor statului cu responsabilităţi de a explora şi lua în seamă actul cultural sunt semnalate cu insistenţă de Lucia Olaru Nenati.
Şi, consider necesar, să ne alăturăm Domniei sale pentru a face front comun cu o atitudine tranşantă şi, de ce nu, vehementă împotriva promovării nonvalorilor şi neglijarea celor autentice.
Ca semn al acestei atitudini, am găsit de cuviinţă de a consemna în aceste rânduri personalitatea unui scriitor botoşănean cunoscut de întreaga ţară, cu cărţi publicate la edituri de prestigiu, dar neluat în seamă de forurile culturale şi literare botoşănene.
Este vorba despre tânărul scriitor, Ciprian Mitoceanu (Micul Asimov) ale cărui scrieri sunt prezente în cele mai renumite librării din ţară. L-au acaparat Grupul de edituri ,,Nemira-Tritonic” şi, sub diferite forme, i-au împrăştiat scrisul în toată lumea. Botoşănenii citesc povestirile sale fără să ştie că acestea sunt opera unui botoşănean.
Plin de talent şi dorinţă de afirmare, având reperele clasice al geniului literar specific: Jules Verne, Isaac Asimov, Artur C. Clarke, Dick, Anderson şi alţii, bazat pe o concepţie proprie despre povestirile de tipul ,,literaturii de suspans”, fie vorba de ,,mistery” sau de ,,thriller”, Ciprian Mitoceanu încearcă să descurajeze ideea precum că în spaţiul românesc, autorul unor astfel de creaţii are ,,un statut precar” şi că, atât cititorii, cât şi critica de specialitate subapreciază acest lucru.

Dar, cine este Ciprian Mitoceanu?

Ciprian Mitoceanu aparţine Nordului moldav. Zic aşa, pentru că Ciprian Mitoceanu este al Botoşanilor, dar şi al Sucevei. Părinţii săi sunt cu rădăcini adânci în satul Mileanca, iar Ciprian s-a născut la Suceava, 19 martie 1976. Tatăl, Gheorghe Mitoceanu (născut în Mileanca, în 1945), subinginer construcţii de maşini este pensionar, iar mama, Maria (Carcea, după părinţi, născută în Mileanca, în 1951), pensionară şi ea.

Ciprian Mitoceanu a urmat şcoala primară în satul Mileanca, apoi a absolvit, în 1994, cursurile liceale din cadrul Grupului Şcolar Şendriceni. În 1999 a obţinut licenţa (,,Comuna Mileanca — Monografie istorico-geografică”) la Facultatea de Litere şi Ştiinţe, secţia Istorie-Geografie, din cadrul Universităţii ,,Ştefan cel Mare” din Suceava. Tot aici, în 2003, a terminat şi studiile aprofundate în Istoria statelor din S-E Europei. În 2007, a absolvit studiile postuniversitare la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, obţinând titlul de profesor documentarist. Din septembrie 1999 este profesor titular la Şcoala cu clasele I – VIII Mileanca, judeţul Botoşani.

De la Domnia sa aflăm că: ,,(…) Deşi m-am născut la Suceava, cea mai mare parte a vieţii am petrecut-o în zona Mileanca. Pentru mine, acesta este cel mai frumos loc din lume. Din fericire, în momentul de faţă lucrez la Şcoala Mileanca, în satul părinţilor şi bunicilor, loc pe care l-am iubit dintotdeauna. Şi asta mă ajută să am o apreciere pozitivă asupra activităţii personale, dar, cum spuneam, mi-aş fi dorit să fac altceva. Trăim într-o ţară frumoasă, dar pe care nu ştim să o apreciem cum se cuvine.(…)”

De ce scrie şi ce a scris Ciprian Mitoceanu?

Într-un interviu dat unei publicaţii online aflăm răspunsul: ,,(…) De ce scriu?… Povestea asta cu scrisul a început din copilărie. Ca orice copil, eram înnebunit după poveşti, dar, după cum se ştie, nu toate basmele se sfârşeau aşa cum doream noi, copii. Ţin minte că am bocit zdravăn când am văzut ce soartă nenorocită a avut «Puiul» lui Ioan Alexandru Brătescu Voineşti. Şi Mihai Viteazul, câte lacrimi mi-a mai smuls, sau iezii caprei, Horia, Cloşca şi Crişan… În mintea mea de copil, credeam că, dacă aş rupe pagina din cartea de poveşti a mamei, deznodământul nefericit n-ar mai fi avut loc. Şi, ca să nu rămână un gol în carte, că nu era frumos, iar povestea trebuia să aibă un sfârşit, am început să imaginez propriile mele variante de final fericit, cu puiul de prepeliţă care ajungea pe mâna unui veterinar priceput care, departe de el gândul să-l împăieze, l-ar fi tratat corespunzător, sau că era descoperit de o fetiţă bună la inimă care să-l ajute să treacă de iarnă. Mai târziu mi-am dorit să-i asigur o altă soartă lui Spartacus. Cred că merita. Şi filmele indiene meritau alte finaluri în opinia mea. Apoi, când am înţeles cum stă treaba cu poveştile şi romanele mi-am dorit să am cărţile mele. Am început cu romane istorice, am inventat chiar un personaj, un dac voinic şi curajos care ajunsese să-l exaspereze pe împăratul Traian (un personaj istoric pe care nu l-am apreciat niciodată). La început scriam pentru mine, dar în această situaţie este foarte uşor să derapezi într-un sentiment de superioritate care nu are la bază decât propria părere despre activitatea literară. Eşti cineva, te crezi cineva şi ţi se pare că nu mai există un mai bun mânuitor de cuvinte. Şi partea fantastică este că nu te poate contrazice nimeni. Abia când manuscrisele intră pe mâinile celor care ştiu să citească, a celor care ştiu să întoarcă foaia pe mai multe feţe, înţelegi că imaginea superbă despre sine e eronată. Şi trebuie să te străduieşti serios pentru a te ridica în ochii cititorilor.”

Pornind de la aceste ,,prejudecăţi” s-a înavuţit şi a publicat: ,,Colţii” – thriller, Editura Tritonic, 2008; ,,O lume minunată”, 2008; ,,A nu se citi după miezul nopţii”, 2008; ,,Suspans, adrenalină, mister şi Terry Pratchett”, 2008; ,,Carl Sagan – mesaje din spaţiu”, 2008; ,,Mobilul lui King”, 2008; ,,Amendamentul Dawson”, foileton (serii – începute în mai 2008 şi încheiat în mai 2009) în revista ,,Nautilus” (www.nautilus.nemira.ro) şi în revista ,,Sci Fi magazin”; ,,Stare de bine”, 2008; ,,Ultimul Adam”, 2008; ,,Justiţie de fier”, 2009; ,,Jurnalul unui animal de companie”, febr. 2009; ,,Afacerea Verei Nicolaevna”, ,,Un rău necesar”, 2009; ,,Resurse limitate”, ianuarie 2010;

Crezul său de scriitor şi dascăl

,,(…) într-o zi am asistat la repovestirea basmului «Capra cu trei iezi» de către un ţânc de grădiniţă. Nu prea era el lămurit cu cine nu trebuia să deschidă uşa, nu ştia decât începutul parolei de acces în casă, dar când a ajuns la masacrul iezilor, să vedeţi cu ce pasiune povestea el… «…şi lupul a pus mâna pe cuţit, şi a tăiat la gât iezii, le-a băut sângele, pe urmă le-a spintecat maţele, le-a tăiat gura până la ureche să arate că rânjesc şi a pus capetele în geam».
N-am stat să aflu dacă lupul a violat sau nu capra, dar, din câte am dedus, cam numai episodul carnagiului caprin îi plăcuse puştiului. Sincer, m-a cam pus pe gânduri. Ar trebui să fim mai atenţi şi mai responsabili cu ceea ce ajunge în faţa copiilor noştri, din cărţi sau TV. (…)”.
,,(…)Educaţia? De fiecare dată când vine vorba de educaţie, mă gândesc la domnul Trandafir. Din păcate, între cei peste optzeci de profesori pe care i-am avut la catedră până la sfârşitul liceului, am întâlnit doar patru «domni Trandafir» şi pe nici unul dintre ei la liceu.(…)” o spune dezamăgitor Ciprian Mitoceanu.

Ca orice creator de operă literară, Ciprian Mitoceanu este revoltat şi consideră că editurile sunt cele care trebuie să finalizeze actul de cultură fără a-i distorsiona conţinutul şi mesajul autorului: ,,(…) Nu cred că dacă lipsesc câteva virgule sau sunt puse pe aiurea este o mare nenorocire. Dar sunt probleme din cauza cărora cititul poate deveni un coşmar. … acum ceva timp am cumpărat «Contele de Monte Cristo». … am constatat că, din motive pe care doar le pot bănui, din carte lipseau pasaje întregi. Fuseseră sărite, pur şi simplu. Şi nu cred că era vorba despre o greşeală involuntară. Asta mă irită mai mult decât orice. Am plătit pentru cartea întreagă, nimic nu anunţa pe copertă că voi avea de-a face cu o ediţie prescurtată. N-a fost corect. Dacă greşelile de redactare fac imposibilă înţelegerea textului, atunci nu contează cât de bună este povestirea.”

Sigur, învăţământul botoşănean trebuie să se mândrească cu aşa dascăli! Dintre toţi, cei mai fericiţi sunt vlăstarii, fiii satului Mileanca. Acolo, zi de zi, Ciprian Mitoceanu este prezent în faţa clasei, la şcoala unde el însuşi a tocit peniţa multor condeie. Şi nu a fost în zadar!
Tânăr perifan, inexplorat pentru botoşăneni, Ciprian Mitoceanu urcă rapid spre ilustraţiune.
A fost un semnal pentru viitor!
Botoşaniul a dat un Isaac Asimov!
* * *
Şi cum nu mai este mult până când Ciprian Mitoceanu va aniversa ziua de naştere, pământescul obicei mă îndeamnă să îi zic din tot sufletul:

,,Să ne trăiţi
La Mulţi Ani, tinere Asimov!”

Bibliografie:
1.http://cititorsf.wordpress.com/2009/02/26/interviu-cu-ciprian-mitoceanu;
2.http://cititorsf.wordpress.com/2008/12/29/coltii-ciprian-mitoceanu;
3.http://polldaddy.com/community/poll/1330497/;
4.http://www.cartedesucces.ro/autor.php?autorid=3535;
5. http://www.nautilus.nemira.ro/author/ciprianmitoceanu/;
6. http://www.tritonic.ro/blog/?p=151;
7. http://www.libraria-noi.ro/shop/produse/list_by_author/0/L40273/;
8. http://www.bookiseala.ro/ciprian-mitoceanu-coltii/14239.html;
9. http://dariopecarov.wordpress.com/2009/03/18/autori-romani-de-sffantasy-ciprian-mitoceanu/;
10. http://www.librariaeminescu.ro/autor/21687/Ciprian-Mitoceanu;
11. http://www.nautilus.nemira.ro/editoriale/doi-ani-fara-vacanta/;
12. http://www.nemirabooks.ro/bate-si-ti-se-va-deschide-interviu-cu-michael-haulica;
13.http://www.observatorcultural.ro/FANTASY-SCIENCE-FICTION.-Ce-Mai-noutati;
14. http://www.sci-fi.ro/autor/76-Mitoceanu,_Ciprian;
15.http://www.fiction.ro/autor-Ciprian%20Mitoceanu.htm/;
16. http://romania-inedit.3xforum.ro/post/246514/4/Colectia_SF/;
17. http://sagy.clubsf.ro/?m=200902;
18. http://www.sfin.ro/articol_17645/thriller_2.html;
19.http://www.crime-scene.ro/?p=11;
20. http://www.libris.ro/literatura-universala.