CLEPSIDRA   LITERARĂ
                                                           de  CARMEN  PINTE  şi  MITEL  GÎRLEANU  

•       Carmen Pinte şi Mitel Gîrleanu sunt autorii unui volum de poeme, cartea a apărut la Editura SITECH, din Craiova, august, 2023, surprinzând prin viziunea artistică inedită, altfel spus, cei doi creatori conturează, în replică, prin cuvinte bine meşteşugite, lipsite de stridenţă, adevărate bijuterii literare, pornind de la aceeaşi imagine. 
• Titlul este sugestiv, format din substantivul comun “clepsidra” şi adjectivul „literară”, acest element paratextual are o forţă expresivă aparte, accentuând ideea de timp, clepsidra devenind şi simbolul central al volumului. Bobiţele de nisip din prima cupă semnifică timpul care curge lent în cealaltă cupă, viaţa in sine picură înţelepciune şi talent, căci complexa natură umană delimitează orizonturi poetice, menite să definească personalităţi literare. 
• Sub aspect compoziţional, cartea numără 191 de pagini, în cuprinsul cărora exista 102 poeme. Apreciez că discursul liric din poemele lui Carmen Pinte este unul confesiv, din care se desprind sentimente de nostalgie, de nelinişte existenţială, dublată de dragostea de viaţă şi detaşare faţă de lucrurile mărunte:” Tumultul a ţâşnit urzind cuvinte, / pe drumurile scrise vers cu vers, / se-ncheie rătăcirea, luăm-aminte, / dar urma scrierilor nu s-a şters /… Ascunse slove  ale nemuririi, / într-un cuvânt pe buze sărutate, / vă regăsesc la capetele firii / nerăbdătoare muze adorate” – „Muzele”
• Poemele scrise de Mitel Gîrleanu exprimă plastic încărcătura emoţională, presupun mister, fantezie, poetul se simte atras de neobişnuit, de excepţional:
• „ Unii şi-au ridicat palate, / Alţii călătoresc de zor, De ei o carte ne desparte / Cu rânduri înmuiate-n dor /… Imperiile vor apune, / Cuvântul martor ne va fi / C-am biruit această lume / Cu armele din poezii” – “Existenţă lirică“ 
• In creaţia celor doi poeţi sunt prezente o varietate de teme: timpul ireversibil, natura, istoria, copilăria, anotimpurile, declinul sufletesc, iubirea, aspiraţia spre ideal, viaţa, universul rural, destinul. Luna, soarele, norul, drumul, lacrima, ochiul, cunoaşterea, tinereţea, stelele, codrul etc. sunt doar câteva din motivele literare glosate în aceste poezii, sursa lirismului fiind dată de afectivitatea transpusă estetic prin mijloacele de expresivitate artistică.
•  Figura de stil frecventă în poemele lui Carmen Pinte şi Mitel Gîrleanu este epitetul cu rol în descriere, traducând atitudinea autorilor faţă de ceea ce este descris. Epitetele contribuie la individualizarea puternicilor stări interioare, exprimă însuşirile obiectelor. Poemele lui Carmen Pinte sunt încărcate de frumos, epitetele nuanţează exprimarea: banca scorojită, cuvântul trainic, aşteptări ascunse, ritm sălbatic, dans nebun, lumină sfântă, florile dalbe – epitet cromatic, piscul legendar, comori celeste, glas smerit, geana albă – epitet cromatic, luciri clare, satele gătite, nămeţi albi – epitet cromatic, vis siderat, foc semeţ, glasul mărunţit, culmile golaşe, iubirile deşarte, sufletul pur, subiectul tainic – epitet personificator, clipe flămânde – epitet personificator, vers timid – epitet personificator. ( Carmen Pinte ) 
• La fel de inspirat este poetul Mitel Gîrleanu, care a gândit rolul epitetului în poemele scrise: clipa gravă, scena albă – epitet cromatic, jurăminte calde, gândurile delicate, clinchet fin, pământ sfânt, altarul greu, sufletul îndurerat, ghetuţa curată, vis întreg, dorurile vii, foc domol, clopotele strâmte, muguri aprinşi, săruturi pătimaşe, gestul împietrit, setea oarbă, neam blagoslovit, şoaptelor divine, fluturi albi – epitet cromatic, cuvântul răstignit, poeme sfinte, destin rătăcit, umbra târzie, dorul tainic, zefire minunate. 
• Mitel Gîrleanu pare că retrăieşte momentele descrise, cu al său temperament febril, materialul poetic din Clepsidra literară are multe în comun cu natura sa sufletească:
•  “Din stele un destin menit / Ne urmăreşte pas cu pas / Sub geana lui am nimerit, / Am înflorit şi am  rămas” – „Menire”; „ Încărunţit de aşteptarea ta / Voi lăsa gestul împietrit afară / Căci cugetul din nou te va crea / Zălog, nu ştiu pentru a câta oară”  – “Regretul florilor de tei”
• Iată că problema destinului, urzeala sorţii este una din frământările poetului Mitel Gîrleanu, aşa cum pretindea Marcel Proust “Adevăratele paradisuri sunt cele pierdute” sau altfel spus, neatinse… 
• Sensibil la frumuseţile naturii, Mitel Gîrleanu este preocupat de pitoresc, de splendida floare de colţ, luând asupra sa nelinişti şi întrebări încununate, în cele din urmă, de împăcarea cu sine:” Un smoc de-argint cu aur dat / cercat în vis de îngeri noi, / purtat prin aprige furtuni / de soare şi perdea cu ploi, / A înflorit în praf de stea / pe cerul gândului aprins / brăzdat de dorul necuprins / pare o floare ce s-a nins” – « Floare de colţ » 
• Replica literară a poetei Carmen Pinte este persuasivă, având un ton cald, memorabil : “E graiul florilor de colţ ce ne-ncântă, / Prin inimi încercate, lacrimi în decor, / Cu-o blândă primăvară dorul ce-şi frământă / pulbere de argint, rai dulce călător” – « Floare de colţ »
• Poeta îşi simte elanul dezlănţuit şi pictează în cuvinte aspecte fugare din natură : « Prin plete joacă raze mii, / Privirea mi-o răsfaţă norul / Tresar izvoarele zglobii / Amurgul e-nfrăţit cu dorul » 
• Imaginarul poetic al celor doi creatori este dominat de câteva substantive care reprezintă o chintesenţă a mesajului: cer, stele, noapte, lumină, şoapte, timp, destin, melancolie, cuvânt, floare, munte,  furtună, dor, iarnă, toamnă, primăvară, vară, bradul, izvor, zi, codru etc. 
• Cheia sublimului acestor poeme o dă metafora: maluri de amintiri, bulgări de doruri, ochiul vremii, stâncile credinţei, sitele uitării, umbrele visării, ploi de slove, sămânţa lacrimii, ploaie de petale, umerii clipei, jarul de lună, perdea de catifea. (Carmen Pinte )
• In poezia lui Mitel Gîrleanu, metafore revelatorii adâncesc ideea poetică: Poetul, regizor al dimineţii, / piatra clipelor, / fărâme de lumini, / ţăndări de clipe, / ochiul durerii, / roua de lumină, / praf de stele etc. 
• Funcţia emotivă se realizează la nivel sintactic prin anumite aspecte ale topicii cu valoare afectivă, inversiunile si dislocările sintactice: elegantă normă, veşnicele ceruri, dragi amintiri, aspre palme, fermecătoare călăuză – Carmen Pinte. 
• Inversiunile poetice din poemele lui Mitel Gîrleanu dau culoare şi dinamism: simpla amintire, dulce răsplată, o mare bătălie, blânde ierni, lungul drum, cosmopolita vatră, aprige furtuni, abruptele cărări, tainice demersuri, apuse aspiraţii, celeste doruri, monumentala lună 
• Personificările „Clipele încărunţesc, cu lacrimi în priviri”,  “Tresar izvoarele zglobii”, „ Surâde slova într-un poem” – Carmen Pinte şi  „Simţeam cum frige gândul”, “Gerul…/ Încheagă timpul în suspine “/ “ Iar firul de iarbă sărută o ploaie”- Mitel Gîrleanu …conferă poemelor o expresivitate sporită alături de comparaţiile: ca un corolar, ca un vis, ca pe-o comoară, ca la paradă, ca pe-un miracol, ca stânca neclintită, ca o forţă – Carmen Pinte şi cele prezente în poemele lui Mitel Gîrleanu: ca un copil, ca un soare, ca o istorie, ca un sărut, / ca melcii de un soare pal – comparaţie şi epitet, / ca un sărut divin – comparaţie şi epitet, ca un păcat, ca-n zidul cetăţii, ca un zurgălău, ca un sfânt, ca pe-o cămaşă etc. Deşi sunt mai puţine la număr, imaginile artistice sunt o reflectare a realităţii: imagini vizuale: tâmplele cărunte, frunza înroşită, florile dalbe, nămeţi albi etc., imagini dinamice: „La fereastră se rotesc…valsul fulgilor de nea” – Carmen Pinte şi  „Zboară fluturi spre mine”- Mitel Gîrleanu 
•        In poeme apar fluctuaţii ale uzului între diftong şi hiat, silabele deschise alternează cu cele închise. Muzicalitatea versurilor este data de prozodie, predomină rima încrucişată,   rima împerecheată şi îmbrăţişată sporesc conţinutul poetic. Poemele sunt alcătuite din patru, cinci, şase catrene sau din catrene şi terţine. 
• Haosul înconjurător scade în intensitate când un dor anume pune stăpânire pe sufletul omului, dorul de copilărie, dorul de cei dragi, dorul de locurile natale:
•  “Astăzi e-o zi senină şi cerul e sedus, / Coboară lin lumina pe steaua ce-a apus, / Din roua ce sclipeşte renaşte un fior, / Netulburat o şoaptă, adulmecă un dor” / Carmen Pinte / Un dor 
• Elanurile şi renunţările, previzibilul şi imprevizibilul  accentuează ideea că poeţii sunt nemuritori: „Cuvântul scris este divin! / Îmi duce viaţa mai departe…/ Sunt faptele ce-mi aparţin / Eternităţii-ncredinţate” / Mitel Gîrleanu – „Harul de a scrie”
• Conştient de efemeritatea clipei, poetul meditează cu nostalgie:  „Noi vom trăi purtaţi de gânduri / Şi sentimente vom cânta / Când veţi citi aceste rânduri / Poate demult vom fi-ntr-o stea” / Mitel Gîrleanu – „ Existenţă lirică” 
•    
•                                                       *
• Două aprecieri reţin atenţia – Doina Pologea – Berceanu  precizează: « Doi poeţi născuţi, nu făcuţi, Carmen Pinte şi Mitel Gîrleanu ne invită la o joacă poetică, la un pariu pe care l-au făcut cu muza lor”… “Cuvânt de întâmpinare”, ca, mai apoi, în finalul volumului, Nicoleta Tudor remarcă: „ Cei doi trec cu uşurinţă printr-o paletă largă de subiecte, fie că sunt melancolice, fie că sunt încărcate de umor, că vizează anotimpurile sau copilăria lor, versurile dumnealor sunt într-o prozodie perfectă, într-un tandem strâns, într-un dialog perpetuu, poeziile completându-se una cu cealaltă sau îmbinându-se într-o armonie de metafore şi figuri de stil” – “Valsul cuvintelor” 
•                                                       * 
• Consider că volumul Clepsidra literară va sensibiliza lectorul, individualizându-se prin maniera originală de a scrie,  pornind de la detaliile unei imagini.

                                                                 Adriana   Răducan