Încerc să mă retrag în livada anilor
Unde clipa nu-i vis,e gândul visului,
Vreau s-o ascund în umbra cuvintelor
Veşnic împletite cu lumina soarelui.

Copleşit zilnic de lumina spontană
Îmi port fericirea ca pe-o năframă,
O port în inimă şi n-o pierd niciodată,
Răscolindu-mi amintiri de altădată.

În mireasma limbii române scăldat
Vise şi gânduri la poarta inimii îmi bat,
Şi-ntr-o pajişte de mărgăritar mângâiat
Cu sufletul larg deschis te-am aşteptat.

Mă dezmiardă blând faţa ta senină,
Ochii tăi de culoarea ierbii-ncinsă,
Rochia ta albă croită din aburi,
Părul revărsat pe spate în valuri.

Mâinile tale lungi şi subţiri de argint
Adeseori mă caută şi mă cuprind,
Mă îmbeţi cu parfumul tău de levănţică
Şi cu-n surâs neînţeles ce mă-ntrigă.

Ţi-am ascultat vocea ta curgătoare
Ce se strecoară în valuri de rumoare,
Am îndrăznit să-ţi cuprind iubirea-n braţe
Şi s-o agăţ-n izvorul inimii noastre.