Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Clopotul Străbun

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Clopotul Străbun

Primit pentru publicare: 07 Dec. 2019
Autor: Ștefan SILVA, Timișoara
Publicat: 08 Dec. 2019
© Ștefan Silva© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Iarăşi bate clopotu-ntr-o parte,
Ca în vremuri grele, vremuri de război,
Pentru fiii ţării, cei plecaţi departe,
Glasuri din pământuri îi cheamă înapoi.

Este jale-n ţară, au venit barbarii,
Ne-au furat credinţa, pământul de sub noi,
Ne-au furat Montana, se-nmulţesc tâlharii,
Nu e nici o lege, sunt vremuri de război.

Iarăşi sună goarna, sună Deşteptarea,
Trupul ţării noastre iar a fost ciuntit,
Glasuri din morminte cheamă apărarea,
Nu lăsaţi să moară ţara nici un pic!

Iarăşi bate toaca, bate într-o dungă,
Pentru fiii ţării, cei plecaţi de-acasă,
Strigătul Unirii, pân`la ei s-ajungă,
Altă cizmă mare peste noi apasă.

Iarăşi bate toaca, fără încetare,
Sus la Mănăstire, ca să ducă vântul,
Vestea vremii grele ce apare-n zare,
Hoardele barbare pârjolesc pământul.

Iarăşi bate clopotul în noapte,
Bate cu credinţă, bate Învierea!
Îngerii Vegherii ne şoptesc în noapte:
Nu vă fie frică, a voastră-i mântuirea.

Iarăşi bate clopotul în noapte,
Ca în vremuri grele, vremuri de amar,
Mare-i jalea-n ţară, se aude-n şoapte,
Vor să schimbe piatra, se umblă la hotar.

Iarăşi bate clopotul, dar bate,
Cum n-a mai bătut el niciodată,
Vrea s-adune acasă, frate lângă frate,
Vrea s-adune acasă, românimea toată.

Iarăşi bate clopotul în noapte,
Bate şi în vale, bate şi în deal,
Bate ca pe vremuri, când vestea de moarte.
Iarăşi e furtună la noi în Ardeal!

Iarăşi bate clopotul în noapte,
Bate şi iar bate, cum bate de ani,
Bate Deşteptarea „din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani„.

Iarăşi bate clopotu-ntr-o dungă,
Bate şi vesteşte, până peste mare,
Bate ca s-audă stăpânii de la cârmă,
Că România-i Sfântă şi nu e de vânzare.

Iarăşi bate clopotul în munte,
Bate şi vesteşte durerea unui neam,
Căzut iar în robie când era pe punte,
Urmaş din Burebista şi Roma lui Traian.

Iarăşi bate clopotul cel mare,
Bate Deşteptarea, sus în Catedrală,
Strigăt de revoltă, se-aude-n depărtare,
Plebea obidită cere socoteală.

Bate iarăşi clopotul la Putna,
Braţ de vitejie să renască-n neam,
Să apărăm pământul, să apărăm Columna!
Noi eram aici când a venit Traian.

Iarăşi bate clopotu-n Albac,
Ca Mihai la Turda şi Decebal ca rege,
Luptând pentru ţară şi Horea a fost trădat.
Pentru trădători chiar nu există lege ?

Iarăşi bate clopotu-ntr-o dungă,
Sufletul lui Iancu rău ne dojeneşte:
Aţi lăsat Ardealul la străini s-ajungă!
Nu vedeţi că ţara rău se prăpădeşte ?

Iarăşi bate toaca, sus la Mănăstire,
Brâncoveanu Sfântul, a fost decapitat,
Apărând credinţa şi-a neamului iubire.
Voi stăpânii ţării, asta aţi uitat?

Iarăşi bate clopotu-ntr-o dungă,
Pentru fiul ţării cel rătăcitor,
Lacrimi de durere pân`la el s-ajungă,
Ce pământul varsă pentru el, de dor.

Iarăşi bate-ntruna Clopotul cel Mare,
Înalţă către ceruri chemarea de român,
Şi bate, bate-ntruna, a neamului chemare
În spaţiul mioritic, Clopotul Străbun.

Iulie, 2015



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.581 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Ciprian Antoche spune:

    Mă închin în fața dumneavostră și a poemului domniei voastre căci, ascuns între versurile sale am găsit sentimentul frumos și meritat de a fi român, am găsit atitudinea strigătului de durere a românului străjer ce sună goarna adunării, am găsit hotarul unei națiuni amăgită și ținută ocupată cu nimicuri și banalități cotidiene menite spre a-i lua ochii de la realitate crudă ce se petrece chiar sub pleoapele ei și spre a ațipi-o taman atunci când trec pe ulițe la vale carele cu pradă, aliniate în convoaie lungi și îndesate ce cară țara peste mare.
    Un deosebit respect!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5