Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Clopotul Străbun

Primit pentru publicare: 07 Dec. 2019
Autor: Ștefan SILVA, Timișoara
Publicat: 08 Dec. 2019
© Ștefan Silva, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Iarăşi bate clopotu-ntr-o parte,
Ca în vremuri grele, vremuri de război,
Pentru fiii ţării, cei plecaţi departe,
Glasuri din pământuri îi cheamă înapoi.

Este jale-n ţară, au venit barbarii,
Ne-au furat credinţa, pământul de sub noi,
Ne-au furat Montana, se-nmulţesc tâlharii,
Nu e nici o lege, sunt vremuri de război.

Iarăşi sună goarna, sună Deşteptarea,
Trupul ţării noastre iar a fost ciuntit,
Glasuri din morminte cheamă apărarea,
Nu lăsaţi să moară ţara nici un pic!

Iarăşi bate toaca, bate într-o dungă,
Pentru fiii ţării, cei plecaţi de-acasă,
Strigătul Unirii, pân`la ei s-ajungă,
Altă cizmă mare peste noi apasă.

Iarăşi bate toaca, fără încetare,
Sus la Mănăstire, ca să ducă vântul,
Vestea vremii grele ce apare-n zare,
Hoardele barbare pârjolesc pământul.

Iarăşi bate clopotul în noapte,
Bate cu credinţă, bate Învierea!
Îngerii Vegherii ne şoptesc în noapte:
Nu vă fie frică, a voastră-i mântuirea.

Iarăşi bate clopotul în noapte,
Ca în vremuri grele, vremuri de amar,
Mare-i jalea-n ţară, se aude-n şoapte,
Vor să schimbe piatra, se umblă la hotar.

Iarăşi bate clopotul, dar bate,
Cum n-a mai bătut el niciodată,
Vrea s-adune acasă, frate lângă frate,
Vrea s-adune acasă, românimea toată.

Iarăşi bate clopotul în noapte,
Bate şi în vale, bate şi în deal,
Bate ca pe vremuri, când vestea de moarte.
Iarăşi e furtună la noi în Ardeal!

Iarăşi bate clopotul în noapte,
Bate şi iar bate, cum bate de ani,
Bate Deşteptarea „din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani„.

Iarăşi bate clopotu-ntr-o dungă,
Bate şi vesteşte, până peste mare,
Bate ca s-audă stăpânii de la cârmă,
Că România-i Sfântă şi nu e de vânzare.

Iarăşi bate clopotul în munte,
Bate şi vesteşte durerea unui neam,
Căzut iar în robie când era pe punte,
Urmaş din Burebista şi Roma lui Traian.

Iarăşi bate clopotul cel mare,
Bate Deşteptarea, sus în Catedrală,
Strigăt de revoltă, se-aude-n depărtare,
Plebea obidită cere socoteală.

Bate iarăşi clopotul la Putna,
Braţ de vitejie să renască-n neam,
Să apărăm pământul, să apărăm Columna!
Noi eram aici când a venit Traian.

Iarăşi bate clopotu-n Albac,
Ca Mihai la Turda şi Decebal ca rege,
Luptând pentru ţară şi Horea a fost trădat.
Pentru trădători chiar nu există lege ?

Iarăşi bate clopotu-ntr-o dungă,
Sufletul lui Iancu rău ne dojeneşte:
Aţi lăsat Ardealul la străini s-ajungă!
Nu vedeţi că ţara rău se prăpădeşte ?

Iarăşi bate toaca, sus la Mănăstire,
Brâncoveanu Sfântul, a fost decapitat,
Apărând credinţa şi-a neamului iubire.
Voi stăpânii ţării, asta aţi uitat?

Iarăşi bate clopotu-ntr-o dungă,
Pentru fiul ţării cel rătăcitor,
Lacrimi de durere pân`la el s-ajungă,
Ce pământul varsă pentru el, de dor.

Iarăşi bate-ntruna Clopotul cel Mare,
Înalţă către ceruri chemarea de român,
Şi bate, bate-ntruna, a neamului chemare
În spaţiul mioritic, Clopotul Străbun.

Iulie, 2015