Cobra literară

Autor, D.M. GAFTONEANU

Motto: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)
Fabulă-parodie-pamflet, subspecie literară recomandată umoriştilor… de profesie, cu accente şi reverberaţii satirice preluate din articolele de răspuns ale Poştei redacţiei a lui Alex Ştefănescu…

… Deşi, poate, pentru unii, vor fi rânduri cu venin,
Aducând amărăciune- mătrăgună şi pelin,
Voi reda o scurtă parte- un fragment-comunicat,
(Autorul e un şarpe- unul rar… un unicat!)
Dintr-o “hidră monstruoasă” cu pretenţii de “lucrare”,
Şi idei din “arsenalul” unei “cobre literare”.
…………………………………………………………
… Dintr-un haos fără margini de idei şi de cuvinte,
Fără reguli şi tipare conturate clar în minte,
Cu intenţii exprimate doar prin semne şi priviri,
După cazne seculare, repetate plămădiri,
Apăru şi prima strofă, o invenţie străveche…
Deşi, poate, pentru unii, pare… floare la ureche!
În limbajul unor vremuri având gust de praf de cronici,
Cu un veac mai înainte până să apară Donici,
Ne spunea un Văcărescu: “În grădină am o floare…”
(O dilemă…”gordiană”, fără nici o rezolvare…)
Şi privea către “tulpină”… parcă i-ar fi stat în gât,
Să o taie, să o lase, rău de tot nehotărât…
…………………………………………………………
Peste timp, poeţii clasici, făcând multă tevatură,
Şi-au găsit, cu greutate, locul în literatură.
Moda «retro», trudă multă , având rime cizelate,
Poezie cu tradiţii, versuri îndelung lucrate,
Exit buruieni vulgare, texte bine îngrijite,
Epitete, comparaţii şi metafore gândite,
Având teme din istorii, din natură, din iubire,
Accesibile chiar mie… fără multă pregătire!
………………………………………………………….
Alta, «neo-post-modernă», poezia cea abstractă,
Limpede precum…vederea unui ochi cu cataractă!
Inegale, fără rimă, versuri cu abstracţiuni,
Cu formule şi relaţii abundând de noţiuni,
Unele atrăgătoare, altele… ciudate rău,
(Nişte simple muşuroaie cu pretenţii de… Ceahlău!)
Scrise, spun chiar autorii, într-o pauză de masă
Sau pe scaun, în tramvaiul ce îi duce către casă….

Vorbe scoase cu un forceps, dintr-un timp al nimănui,
Deci, atenţie la limbă, când încerci ca să le spui :
“Nevroextrasincopate ortoparaechimoze,
Trombosincrovertebrate, ludice metamorfoze”!
Aici sper că nu vă scapă… nici nu ar fi fost prea greu,
Şi aţi descifrat mesajul… cât l-am înţeles şi eu!
Abundând de compoziţii şi expresii «la plesneală»,
Par a fi la gripă scrise, cu frisoane de răceală…
Unele semi-normale, altele clasificate
Ca expresii «cu licenţă» ce se cer antifonate.
Unii critici fără milă le numesc “elucubraţii”
«Ce din coadă or să sune»… cu hilare intonaţii!
Ducând sensuri, înţelesuri ultra-mega-încifrate,
Sper din suflet să rămână… undeva de tot în spate!
“Consecinţe” ale unor… ”procesoare” cu avarii ,
Nu ştiu dacă e nevoie de mai multe comentarii:
O grămadă de cuvinte cu un singur ”micro-scop”,
De a fi luate-n seamă… Şi cu asta, am zis: “stop!”
……………………………………………………………..
Întrebând un mare critic ce e după modernism,
Mi-a spus câteva cuvinte de un complicat sofism;
“Acum este “new age I.T.”- şi chiar nu ştiu cum să zic,
Mai “pre înţelesul nostru”, e un nothing… nu-i nimic!
“Merry Christmas!/ Ciao, tutti!”/ e urarea de Crăciun,
“Happy Year!/ Vă pup, amigos!”/ în loc de “Un an mai bun!”,
Iar un “jingle bell” ajunge… perimatul zurgălău!
(“Tom Sawyer”… critic de artă, tăietor la fierăstrău.)
Modernisme şi tradiţii rău se văd înceţoşate,
E derută generală, criză de identitate…
Ce ocazie mai bună unui geniu oarecare
Ca poet să «promoveze». Ce prilej de afirmare!
Ştiu că pentru vorba asta, nu am nici o îndoială,
Straşnică şi meritată, voi primi o chelfăneală,
Toţi ca unul, zeci de critici, vor sări ca nişte zmei,
Făcând semnul de… «Good point!»: «Locul lui, groapa cu lei!»
Stimat juriu, stimaţi critici, n-am obiecţii la sentinţă,
Totuşi, cum e obiceiul, am o ultimă dorinţă:
În loc de stilou, să puneţi cu toţi mâna pe lopată,
Să vă văd (măcar o dată!), având fruntea transpirată!
Cât mai largă şi adâncă! Să nu fie groapa mică!
E pericol public mare dacă scapă… vreo “pisică”.
Şi, în plus, la animale, asta ştie fiecare,
Normele europene cer «condiţii de cazare».
… Iar când terminaţi «gropiţa», toţi pe mal, aliniaţi,
Să vă spun mai vechi proverbul… pentru cine o săpaţi?!