Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.11 (143), Noiembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

„Cod roşu de furtună în suflet”, în primele zile ale anului 2021

 Primit pentru publicare: 30 Nov. 2020
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 30 Nov. 2020
©Ionuț Caragea, ©Teodor Codreanu, ©Ion Istrate, © Revista Luceafărul

Un cadou de suflet am primit astăzi de la scriitorul bilingv – Franceză și Română -, Ionuț CARAGEA, autor a peste cincizeci de cărți publicate în ţară şi în străinătate. Un gest prietenos, un dar de cod roșu, un leac pentru inimă din prezente și mâhnite timpuri.

,,Cod roşu de furtună în suflet – poeme” este un nou volum al corifeului generației google , Ionuț CARAGEA, care va apărea la editura FEDES , în primele zile din anul următor – 2021. Cartea are un conținut de 77 de poeme, cu o prefață semnată de criticul literar Theodor CODREANU.

,,[…] Lucid și matur artistic, Ionuț Caragea nu face eroarea de a scrie o poezie ocazională, ci conjunctura istorică îi prilejuiește redimensionarea ființială și artistică din cărțile anterioare, încât noul cod roșu devine o metaforă-simbol penetrantă, echivalent augmentativ la ceea ce numise, într-o carte anterioară, Eu la pătrat, adunând în sine o veritabilă furtună existențială de poet veritabil. […]. Un vitalism dionisiac, nietzschean, produce revoluția sângelui, dar transfigurată iisusiac, euharistic, „Jihadul” sau adresându-se poeților somnolenți ai textualismului postmodern: „câți poeți mai dorm cu sabia-n teacă”? Și: poezia nu înseamnă doar negru pe alb, ceea ce trimite la celebrele versuri eminesciene: „E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune…”. / Ceea ce mi se pare remarcabil în noul volum al lui Ionuţ Caragea este reabilitarea retoricii, una atent supravegheată, fără a-i ştirbi eficienţa, metafora intrând în plasma figurilor sintactice, în care primează, acum, anafora. Amplul poem care dă titlul volumului este axa întregii cărţi. Forţa repetitivă a anaforei se sprijină pe o înlănţuire de interogaţii retorice.…[…].” (Theodor CODREANU)