Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

COLEGIUL NAŢIONAL „MIHAI EMINESCU” DIN BOTOŞANI LA 125 DE ANI (II)AGLAIE ADAM (căs. THEODOR)

COLEGIUL NAŢIONAL „MIHAI EMINESCU” DIN BOTOŞANI LA 125 DE ANI (II)
AGLAIE ADAM (căs. THEODOR)

Între anii 1893 – 1903, director al Externatului secundar de fete din Botoşani a fost profesoara Aglaie Theodor (Adam, înainte de căsătorie). A fost încadrată în această unitate prin concurs, la 15 decembrie 1892, pe catedra de istorie, iar prin Ordinul ministrului de resort nr. 229, la 20 ianuarie 1893, este numită director în locul profesoarei Eufrosina Pravăţ.
Echilibrată, meticuloasă şi exigentă, cu influenţă pozitivă în sfera organelor de conducere locale, Aglaie Adam –Theodor a asigurat desfăşurarea în linişte a mersului şcolii, deşi în perioada cât a condus Externatul secundar de fete au rămas repetente, din cauza situaţiei la învăţătură, 230 de eleve iar 32 au fost exmatriculate. Era o exigenţă firească, profesoarele făcându-şi pe deplin datoria la catedră. Încadrarea Externatului secundar de fete s-a făcut şi se făcea mereu prin concurs sau detaşare, cadrele didactice venind aici din marile centre orăşeneşti ale ţării, precum Iaşi, Bacău, Constanţa, Chişinău, Bucureşti, şi erau transferate sau mutate din diferite motive (căsătorie, transferarea soţilor militari sau magistraţi etc.) tot în asemenea mari centre urbane, cu un învăţământ recunoscut. Acest lucru îşi punea mereu amprenta pe manifestarea unei exigenţe constante în ce priveşte calitatea pregătirii tinerelor fete.
Pentru lărgirea orizontului de cultură al elevelor, directoarea Externatului participa cu acestea la diverse manifestări cultural – artistice ale oraşului. Astfel, la un moment dat a cerut aprobarea participării unităţii la „producţiunea muzical – literară organizată de Societatea de binefacere „Şezătoarea” a doamnelor din Botoşani”, societate din care făceau parte toate profesoarele şcolii.
În anul şcolar 1895 – 1896, unitatea, crescând ca număr de clase, la insistenţele directoarei, se mută în Casele Arapu din strada Marchian, ministrul aprobând la timp această iniţiativă. În acest scop, s-a încheiat un contract pe cinci ani, cu începere din 26 octombrie 1896, plătindu-se o chirie anuală de 4000 lei.
Tot la insistenţele directoarei, Primăria donează 200 lei pentru a se cumpăra cărţi ce trebuiau date elevelor lipsite de mijloace materiale suficiente. Anul şcolar 1896 – 1897 este important şi el, deoarece patru profesoare valoroase sunt numite, prin Î. D. Regal, definitive în şcoală şi anume: Maria Manasian, Eugenia Neculau, Elena Răutu şi Aglaie Theodor. Era un lucru deosebit, deoarece se reducea fluctuaţia cadrelor şi se asigura continuitatea în procesul de instruire şi educaţie.
Un eveniment important la care au participat toate şcolile oraşului, armata, instituţiile şi populaţia, a fost sărbătorirea zilei de 10 mai 1899. În prima parte a zilei s-a desfăşurat, în faţa organelor locale şi judeţene, o paradă militară, apoi un Tedeum la Catedrala Uspenia, după-masă având loc serbări câmpeneşti. Elevele Externatului au realizat un program solemn complex în cadrul şcolii, după care profesoarele, directoarea şi majoritatea elevelor s-au deplasat la „Vila Boyan”, proprietatea fostului primar de Botoşani. Vila, o frumoasă şi încăpătoare construcţie, cu parc şi cu zonă de agrement, lângă satul Curteşti, a fost pusă gratuit la dispoziţia şcolii secundare de fete. Primăria oraşului a dat o sumă de bani pentru asigurarea unei gustări şi a dulciurilor, apoi elevele au cântat, au dansat, s-au distrat.
În anul 1899, profesoara de limba română de la Externatul secundar de fete, Matilda Grecinschi, se căsătoreşte cu Ion Simionescu, geolog şi paleontolog, profesor la Universitatea din Iaşi, fiind înlocuită cu profesoara Calypso Botez, cunoscută şi pentru participarea ei la mişcarea pentru emanciparea femeii, publicând în această direcţie articole în limbile română şi franceză, având totodată, preocupări literare
În anul 1910, profesoara Aglaie Adam se căsătoreşte cu Lazăr Theodor. Soţul său nu era altul decât energicul şi întreprinzătorul secretar al Camerei de comerţ şi industrie din Botoşani, licenţiat în ştiinţe comerciale al Institutului de Comerţ din Anvers (Belgia).
La 29 august 1903, din motive de sănătate, după 10 ani de directorat realizat cu demnitate şi succese deosebite, predă ştafeta, prin demisie, Eugeniei Necolau (fostă Savinescu), cea care înfiinţase Externatul secundar de fete, în 1887. Aglaie Theodor va funcţiona, în continuare, ca titulară pe catedra de istorie a Liceului „Carmen Sylva”, fără întrerupere, până la ieşirea la pensie. Pentru meritele sale a fost decorată cu Medalia „Răsplata Muncii”. Exemplul muncii pline de dăruire şi sacrificii pe care l-a oferit, a servit şi poate servi ca ideal şi model de urmat pentru cei care au îmbrăţişat această nobilă profesie.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5