Enciclopedismul este o perspectivă cu scopul de a include o gamă largă de cunoașteri într-o singură lucrare.[1]  Enciclopedia a devenit reprezentarea completă a spiritului luminat, din sec. XVIII.[2]  În forma lor modernă, enciclopediile constau în articole dispuse alfabetic, scrise de echipe de specialiști, în general. Mai nou, conținutul acestui gen de scrieri devine codimentat, cu accente critice și militante[3], precum cartea pregătită, deja, pentru a fi publicată de către muzeugraful Gheorghe Median, căreia a avut inspirația de a-i da un potrivit titlul: File de Enciclopedie Culturală Botoșăneană.

Licențiat al Facultății de Istorie – Filozofie Iași, istoric – muzeograf, eseist și publicist, excelent orator cu un discurs clarificator și captivant, Gheorghe Median şi-a exercitat profesiunea cu abnegație pentru plaiul eminescian. Trecând prin satele și orașele din ținuturile Botoșanilor, a avut prilejul să-şi consolideze și să-și desăvârșească profesia printr-o curiozitate mereu vie pentru tot ceea ce cuprinde zestrea culturală botoșăneană: arheologie, imobile (clădiri, monumente, grupuri statuare) componente muzeale, folclor, idiomuri, obiceiuri, creații artistice, evenimente culturale etc.
Născut prahovean și botoșănean din convingeri, contribuie cu desăvârșire la înnobilarea moștenirilor culturale prin activitățile de cercetare și diseminare a rezultatului obținut; colaborări cu articole, evocări şi prezentări de carte la publicaţiile periodice: Ararat, Buletinul Muzeului Militar Naţional, Clopotul, Forum cultural, Gazeta de Botoşani, Interacţiuni etnice, La AC, Revista de cultură Luceafărul (www.luceafarul.net), Revista muzeelor, Sinteza, Viaţa, Viaţa Botoşanilor ş.a.; studii de istorie şi memorialistică în publicaţiile Muzeului Judeţean Botoşani: Acta Moldaviae Septentrionalis şi Hierasus, precum şi în anuarele Muzeului Judeţean Vaslui, Piatra Neamţ, Focşani şi Ploieşti[4]. Munca i-a fost recunoscută prin premiile și distincțiile acordate: Premiul Naţional de istorie „Nicolae Iorga”, 2007; Medalia de Argint „Steaua Nordului” acordată de Societatea Culturală „Steaua Nordului” din Botoşani, 2015; Placheta Omagială „Centenarul Marii Uniri” – 2018 acordată de Primăria Municipiului Botoşani, dec. 2018. Figurează în vol. Retrospectivă. Botoşaniul literar. Lumini şi umbre / D. M. Gaftoneanu (Suceava: [s.n.], 2017), Crestomaţie / Analecte adunate şi îngrijite de Ion Istrate (coord.) şi Dorina Rodu (Botoşani: Agata, 2018).

În vasta sa activitate publicistică, Gheorghe Median[5] ne atenționează asupra importanței păstrării și protejării mitului și locurilor asociate cu Mihai Eminescu, considerat cel mai mare poet român. Domnia sa argumentează că desacralizarea acestor locuri, cum ar fi Locul nașterii și botezul Poetului, Locul copilăriei, Lacul lui Eminescu, aduce un deserviciu nu doar culturii române, ci și comunității locale din Botoșani. Miturile și locurile legate de personalități culturale precum Eminescu, Enescu și Iorga sunt esențiale pentru identitatea culturală și istorică a României. Demitizarea acestor spații ar lăsa un gol în patrimoniul cultural și ar diminua valoarea turistică și emoțională pe care aceste locuri o au pentru iubitorii de cultură, care susțin respectul pentru înaintașii noștri, a remarcabilelor personalități culturale. Prin mesajul complex și important al acestui discurs enciclopedic din conținutul publicisticii, Domnia sa face un apel la responsabilitatea culturală a botoșănenilor și a oamenilor de cultură de a proteja și valorifica orice element care amintește de prezența lui Eminescu și ale tuturor personalităților culturale din aceste ținuturi, ca vatră culturală a neamului românesc.
Gestul este văzut ca o datorie transmisă de la generațiile anterioare și care trebuie continuată pentru a păstra vie memoria și influența marelui poet. Este un punct de vedere puternic și emoționant, o perspectivă care reflectă o preocupare profundă pentru conservarea patrimoniului cultural și pentru respectul față de moștenirea lăsată de înaintașii noștri. Sunt întrebări frecvente, motive de atenționare, pe care Gheorghe Median le adresează comunității și factorilor de decizie. De ce nu se restaurează elemente ale zestrei culturale moștenite? Pictura din Biserica de la Ipotești este neglijată și, parcă, se preferă înlăturarea acesteia. Oare, nu merita ca Poetului Naţional să i se păstreze biserica pe care Românii i-au dedicat-o, aşa cum ea a fost construită şi pictată. Faptul că, ea nu figurează  pe Lista Monumentelor Istorice, nu înseamnă că poate fi considerată o oarecare biserică şi că asupra ei se pot face orice intervenţii. Nu este monument istoric, dar întruneşte toate datele pentru a avea această calitate: este unicul lăcaş de cult din România dedicat unui poet, este un bun naţional pentru că a fost construită, în cea mai mare parte, cu bani colectaţi prin subscripţie naţională, iar sfinţii pictaţi cu nimburi negre, o făceau unică în lumea ortodoxă. Mai mult decât atât, biserica a fost sfinţită, cu iconografia realizată de pictorul Petru Remus Troteanu – la data de 22 septembrie 1940, de Irineu Mihălcescu, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei şi de atunci, până acum, nimeni nu a contestat caracterul ieşit din comun al picturii. „Întrebarea mea, era motivată de faptul că în presa botoşăneană,  apăruseră ştiri şi imagini, care demonstrau faptul că, în contextul lucrărilor de restaurare a bisericii, se îndepărta şi pictura originală. (…) Revenind la supoziţia că pictura contrazicea uzanţele iconografiei ortodoxe, ne punem totuşi întrebarea: de ce nu s-a acceptat, ca şi până acum,  excepţia de la regulă, menţinându-se pictura originală, ţinând cont de faptul că biserica este dedicată unei personalităţi nepereche a neamului românesc. (…) La Botoşani, nu se putea gândi şi motiva aşa?” (Gheorghe Median).

Așadar, consider necesar și important, să subliniez câteva considerente despre aportul autorului, reieșit din conținutul acestei cărți:
1.Importanța păstrării autenticității și integrității patrimoniului cultural. Biserica din Ipotești, deși nu este pe Lista Monumentelor Istorice, are o valoare simbolică și culturală deosebită, fiind unică prin dedicația sa unui poet și prin specificul artistic distinctiv;
2.Decizia de Înlăturare a Picturii. Autorul se întreabă de ce s-a preferat înlăturarea picturii originale în locul restaurării acesteia. Aceasta este o întrebare legitimă, având în vedere că pictura realizată de Petru Remus Troteanu are o valoare artistică și istorică semnificativă. Înlăturarea picturii poate fi percepută ca o pierdere a unei părți din identitatea culturală a bisericii;
3.Consultarea Specialiștilor. Este menționat că opinia unui specialist în restaurarea picturii bisericești a fost solicitată, dar aceasta s-a concentrat doar pe nimburile negre ale sfinților. Acest fapt ridică întrebări despre amploarea și obiectivitatea evaluării realizate. O evaluare completă ar fi trebuit să ia în considerare întreaga pictură și contextul său istoric și cultural;
4.Excepții de la Reguli. Având în vedere caracterul special al bisericii, ar fi fost justificată o excepție de la regulile stricte ale iconografiei ortodoxe. Exemplele de excepții menționate, cum ar fi înmormântarea lui Dumitru Fărcaș, subliniază faptul că există precedente pentru astfel de derogări în cazuri speciale;
5.Valoarea Simbolică și Culturală. Biserica este văzută nu doar ca un loc de cult, ci și ca un simbol național, construită prin contribuția colectivă a comunității. Aceasta adaugă o dimensiune suplimentară de responsabilitate în ceea ce privește deciziile de restaurare și conservare.

În concluzie, conținutul publicistic din Revista Luceafărul (www.luceafarul.net) al reputatului om de cultură botoșănean, Gheorghe Median, și adus prin selecție în acest volum, reflectă o preocupare profundă pentru conservarea patrimoniului cultural și pentru respectarea valorilor istorice și artistice ale bisericii din Ipotești. Este important ca astfel de decizii să fie luate cu grijă și cu consultarea adecvată a specialiștilor, pentru a păstra autenticitatea și integritatea monumentelor culturale. Echilibrarea restaurării și modernizării clădirilor istorice, a tuturor bunurilor imobile și mobile din Patrimoniul Național Cultural este un proces complex care necesită o abordare atentă și bine planificată. De aceea, mai îndrăznesc să punctez câteva principii esențiale pentru atingerea acestui echilibru, ce rezultă din autenticul efort, o muncă asiduă și cu sens, a neobositului militant cultural, Gheorghe Median:
1.Respectarea Valorii Istorice și Culturale. Este crucial să se păstreze elementele originale și autentice ale clădirii, care contribuie la valoarea sa istorică și culturală. Orice intervenție ar trebui să fie reversibilă, astfel încât să nu afecteze permanent structura originală[6].
2.Evaluarea și Documentarea. Înainte de a începe orice lucrare, este important să se efectueze o evaluare detaliată a stării clădirii și să se documenteze toate elementele sale istorice. Aceasta ajută la identificarea zonelor care necesită restaurare și la planificarea intervențiilor necesare[7].
3.Utilizarea Materialelor și Tehnicilor Tradiționale. Restaurarea ar trebui să utilizeze materiale și tehnici cât mai apropiate de cele originale, pentru a menține autenticitatea clădirii. În același timp, se pot integra tehnologii moderne care să asigure durabilitatea și funcționalitatea clădirii[8].
4.Integrarea Funcționalităților Moderne: Pentru ca o clădire istorică să fie utilizată în prezent, este adesea necesar să se adauge funcționalități moderne, cum ar fi sistemele de încălzire, ventilație și aer condiționat (HVAC), instalații electrice și de apă. Acestea trebuie integrate într-un mod care să nu afecteze estetica și structura clădirii[9].
5.Consultarea Specialiștilor. Colaborarea cu arhitecți, restauratori și istorici de artă este esențială pentru a asigura că intervențiile sunt adecvate și respectă standardele de conservare ale patrimoniului.
5.Implicarea Comunității: Este important să se implice comunitatea locală în procesul de restaurare, pentru a asigura că proiectul răspunde nevoilor și așteptărilor acesteia. Prin aplicarea acestor principii, se poate atinge un echilibru între necesitatea de a conserva patrimoniul istoric și de a asigura funcționalitatea și relevanța clădirilor istorice în contextul contemporan.

Impresionat de acest aport enciclopedic al unui militantism cultural, ca o contribuție însemnată la zestrea culturală pe care o moștenim, ca botoșănean, mă simt dator cu respectuoase felicitări pentru efortul și devotamentul cu care eminentul om de cultură, Gheorghe Median, a reușit să susțină crezul marilor personalități de elită ale culturii române în aceste disconfortabile și distrugătoare momente globaliste, atât de greu încercate pentru spiritualitate în întregul ei.

• Ion Istrate
  Botoșani, 9 Oct. 2024
• Bibliografie:
• 1.MEDIAN, Gheorghe. https://luceafarul.net/lacul-lui-eminescu . Revista Luceafărul: Botoșani, 28 Feb. 2015;
• 2.MEDIAN, Gheorghe. https://luceafarul.net/comemorarea-lui-eminescu. Revista Luceafărul: Botoșani, 11 Iun. 2015;
• 3.MEDIAN, Gheorghe. https://luceafarul.net/demitizarea-spatiului-eminescian-sfintii-cu-nimburi-negre-nu-mai-au-loc-in-biserica-poetului. Revista Luceafărul: Botoșani, 30 Dec. 2015;
• 4.MEDIAN, Gheorghe. https://luceafarul.net/noi-botosanenii-ce-i-mai-luam-lui-eminescu.Revista Luceafărul: Botoșani, 14 Aug. 2018;
• 5.www.patrimoniu.ro
• 6.www.planradar.com

• Note:
• [1] Smiraglia, Richard P. (2014). „The Elements of Knowledge Organization” (în engleză). doi:10.1007/978-3-319-09357-4. Accesat în 8 de julio de 2020.
• [2] Encyclopédie ou Dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers
• [3] Mai ales, în antologii publicistice
• [4] LAZAROVICI, SILVIA. Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic. Ed. Def. Botoșani: Agata, 2022
• [5] Redactor la Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)
• [6] https://planradar.com
• [7] https://explorate.ro
• [8] https://explorate.ro
• [9] www.patrimoniu.ro