Când soarele se îneca pe sub deal
Cântecul unei mierle a trecut pe sub geam,
Şi văzând că totul este neschimbat,
A deschis poarta şi în livadă a intrat.

La câteva clipe cântecul cucului a urmat,
Cântecul pupezei peste tot a răsunat,
Codobatura se auzea strigând,
Ciocănitoarea bătea toba din când în când.

Privighetoarea repede de pământ s-a dezlipit,
Penele şi-a scuturat-n livadă s-a oprit.
Cerul albastru rândunelele-l săgetau,
Glasuri de scatii adesea răsunau.

Până-n seară livada întreagă s-a umplut
Cu păsări cântătoare din alt ţinut,
Am deschis ferestrele casei mele
Şi-am privit îndelung toate acele păsărele.

Mă simţeam minunat-n compania lor,
Înţelegând că stăpânul cerului le-a dat şi lor,
Acelaşi drept la bucurie şi la viaţă
La care nu s-au aşteptat vreodată.

În liniştea acelei seri fermecătoare
Din glasurile păsărilor cântătoare,
S-a ţesut un concert ce se vălurea
Peste câmpuri,peste dealuri,peste casa mea.

Bolta cerească se despică şi încet coboară
Luna cu pete,umbre şi cu lumină neclară,
Aripile şi le-a dezbrăcat,pe-un ram s-a aşezat,
Întregul concert cu drag l-a ascultat.