Din cartea în pregătire pentru publicare la Ed. Agata, La o ceașcă de bârfă, scrisă de Traian Calancia.

• Grigore era căsătorit de vreo cinci ani, se înțelegea binișor cu nevasta, atât timp cât nu-și băga coada, scorpia de soacră-sa. Avea asta un talent, parcă simțea, când treburile mergeau bine în casă, apărea ea și totul se dădea peste cap – începeau reproșurile, observațiile, certurile și după ce aprindea totul în casă și stârnea toți bărzăunii, pleca. Stătea o săptămână sau chiar două, până-și ducea planul la îndeplinire și apoi spăla putina. Grigore a încercat să-și convingă nevasta că mă-sa agită spiritele aiurea, că provoacă deranj și huit, dar Dora nu se lăsa convinsă nicicum – de, era mama ei ! De ceva vreme, Grigore a prins un vicleșug. Ca să evite discuțiile și certurile zilnice cu soacra, cum venea asta la ei, el căuta sămânță  de ceartă și după o ceartă bună, soacra orgolioasă și țâfnoasă, nu mai vorbea deloc cu dânsul făcând-o pe supărata. Numai așa avea Grigore o țâră de liniște – nu de tot, că mai rămâneau discuțiile cu nevasta .Grigore o iubea pe Dora și evita pe cât posibil certurile cu dânsa. Când se încingeau spiritele, pleca la cârciumă, unde se aghezmuia bine și spre ziuă, revenea acasă, făcea o partidă de amor cu ea și totul intra în normal –împăciuitorul își făcea datoria.
• Într-o seară, când toate erau bune și frumoase, numai ce apare scorpia de soacră, pusă rău pe harță. Nimic nu era bine, nimic nu-i convenea, îl plefturea pe Grigore, o influența pe Dora, de a întors, ca de obicei, totul cu susul în jos. Șmecherul de Grigore însă își învățase lecția și s-a pus în gură cu soacra, până ce aceasta a răbufnit.
• –         Gata, proclete, să nu-ți mai aud gura. Cu mine nu mai ai ce grăi de azi înainte!
• Asta a și vrut Grigore.  Făcând-o pe supăratul,ieși valvârtej din casă în direcția crâșmă. Acolo, uita Grigore, de toate. Cu un rom în față și o bere, stătea la taclale până spre miezul nopții și apoi când găsea el de cuviință că s-au culcat certărețele, se înființa și el la dormitorul conjugal. În seara aceea Grigore chiar era necăjit și a cam întrecut măsura, așa  că porni grăbit către casă. În casă era liniște, semn că certărețele erau în lumea viselor. Urcă tiptil la ei în dormitorul de la etaj și se strecură încet în așternut. Conform obiceiului, a pus împăciuitorul la treabă și după ce mai repetă procedura încă o dată, coborî obosit la bucătărie să mai lingă o bere rece de la frigider să se dreagă.
• Când intră în bucătărie, însă stupoare – Dora trebăluia la un tort.
• –         Dar ce-i cu tine aici? Întrebă el foarte surprins și se trezi brusc din beție.
• –         Ce să fie? Nu-i mâine ziua ta? Ești tu răuț, dar tot meriți un tort de ziua ta! Nu m-am culcat până nu vii tu, abia aștept să ne împăcăm!
• –         … și-atunci sus în dormitorul nostru, cine e ?
• –         Mama a vrut să se culce acolo, cică ar fi mai răcoare.
• Grigoreee… doar nu te-ai băgat în pat peste mama cum ai obiceiul? Nenorocituleeee… ce-ai făcut?
• –         De unde naiba să știu eu că nu ești tu? Când s-a mai culcat scorpia în patul nostru ? Eram amețit de băutură nici nu mi-am dat seama …
• Dora cu mâine de cap, sărea în sus ca apucată și țipa încontinuu. Între timp auzind scandal, soacra cobora alene pe scară. Dora o luă în primire și pe ea cu țipete și sudălmi.
• –         Femeie proastă, ce ești, tu nu ți-ai dat seama la ce faci.?? Hai, să zicem că el era beat, dar tu n-ai putut să-i spui cine ești?
• –         Inga că nu ! Tu știi doar că noi suntem sfădiți și că eu nu grăiesc cu dânsu.
• –         Cuuuum poți ierta așa cevaaaa …?
• –         Apăi draga mamei, pentru ce mi-o făcut amu ia, am să-l iert, dar pentru vorbele pe care ni le-o  zâs asară, nu-l pot ierta !