CONSTANTIN GUMANN: ”Microbul scrisului îl am de la tatăl meu, scriitor ce NU avea voie să publice”

REPORTER:  – După ce ați absolvit Institutul Politehnic și ați devenit inginer, ați ocupat unele funcții tehnice, ați fost profesor, ați publicat în reviste de știință și tehnică și ați fost moderator al unei emisiuni la TVR. Vă rog să detaliați puțin acea perioadă din viața dumneavoastră.

CONSTANTIN GUMANN: –  Începusem încă din liceul industrial (Josif Rangheț) București, să fac practică la vârsta de 17 ani ,la un atelier de radio-TV, unde am căpătat o pasiune sagace pentru electronică. Am continuat după absolvire în laboratorul Coop. Radio-Progres (Pța. Chibrit) de unde am avut ocazia să cunosc mulți radioamatori, să devin și eu unul dintre membri, (YO3-2352), să facem schimb de experiență, scheme, prototipuri și mai important să public în reviste de specialitate (Știință și Tehnică, Tehnium). A publica înseamnă să ai contact cu cititorii, să răspunzi la sumedenie de scrisori, să afli ce gândesc oamenii; social,politic,uman. O informație  clară se cernea, că poporul este avid de informație, știri adevărate, necenzurate. Am fost invitat la sate de mai mulți cititori să le arăt cum să construiască aparate simple cu 1 tranzistor,o diodă, o bobină de unde medii și un condensator variabil, plus 2 baterii de lanternă și un difuzor de radioficare, în circa o oră era aparatul gata. Dar ei, țărani cinstiți, voiau să afle „când vin Americanii”, să asculte radio Europa Liberă, ceea ce aceste scheme simple nu puteau realiza, erau necesare Superheterodine cu extensii pe unde scurte pe care le puteam face în atelierul dotat și asta în timp. Am creionat aceste timpuri în cartea „Evadarea mea din comunism“ editura PIM 2018.

Publicistica mea a avut efecte și în eșaloane educaționale, am fost contactat de dl. Rădulescu directorul tehnic al Palatului Pionierilor, unde am primit propunerea de a conduce cercul de electronică aplicată. Am avut colegi minunați precum dl. Bătrâneanu care în particular combăteau comunismul. Cu mare plăcere mă întâlnesc cu nepotul lui, acum operator TV, dl. Manuel Bătrâneanu.Era o perioadă de relaxare politică, în 1972 am primit vizita președintelui american Nixon, când dna. Nixon a donat un camion cu jucării tehnice. A urmat alt efect al publicității propunerea de colaborare cu televiziunea întru realizarea emisiunii „Micii Meșteri Mari”, unde în fața camerei de luat vederi un elev al meu a reușit să alcătuiască un aparat de radio cu un tranzistor în 10 minute. Copilăria și adolescența nu asimilează prea atent politica, mai importante sunt creațiile, realizările cu propriile mâini. Oamenii Nu se nasc, ei se formează.

  REPORTER: – Cum ați ajuns să participați, în anul 1977, la greva minerilor de la Livezeni ?

  CONSTANTIN GUMAN: – După mișcarea pentru drepturile omului Charta 77, inițiată în Cehoslovacia, un protest similar a fost organizat și în România de dizidentul Paul Goma. În Martie 1977, minerul din Valea Jiului, Dumitru Blaj, ce frecventa Academia Livezeană a inginerului Budac Emilian, a plecat la București pentru a semna apelul lui Goma.Erau pregătiți de grevă 35.000 de mineri hotărâți să elimine burghezia proletară. Eu îl cunoșteam mai demult pe ing. Budac Emilian din Livezeni ce formase o Academie Liberală, la care luam adesea parte,unde am cunoscut colegi importanți: Raul Volcinski, Ion Sîrbu, David Maniu, am participat la întâlniri organizatorice,unde s-a discutat arestarea trimișilor guvernului, blocarea tuturor drumurilor, dar nu am participat la confruntarea efectivă între 1  și 3 August 1977, eu fiind reținut la București de arestarea de către securitate a tatălui meu, scriitorul dizident Constantin N. Ionescu. Am urmărit evenimentele și am fost foarte trist să aud că inginerul Gheorghe Ursu a fost asasinat de autoritățile comuniste.

REPORTER: – În anul 1983 ați evadat de sub pază și ați reușit să treceți granița, ajungând în Austria. Cum ați fost primit acolo ?

CONSTANTIN GUMANN: – Formasem în București un grup anticomunist și am fi dorit să cooperăm cu SLOMR / Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România ce luase ființă în Ianuarie 1979, și ajunsese deja la 2400 membri, dar deja în Aprilie au început arestările membrilor acestora urmate de expulzări. Am hotărât să facem o acțiune de protest în centrul Bucureștiului în piața Romană, dar colegii de grup tot tărăgănau, am înțeles, frică aveam și eu, dar cineva trebuie să aibă curajul să învingă frica. Patru colegi am hotărât să acționăm; eu aveam de făcut placarda cu drepturile omului; articolele 13, 19 și 22. Toată acțiunea am descris-o în cartea „Evadarea mea din comunism“, pe scurt am constatat că „frica păzește  România“ !?, am protestat de unul singur, am fost desigur arestat, dus în calea Rahovei 35-37 la sediul securității statului, unde am făcut față unei anchete contondente, dar am reușit să o deturnez, căci cu câteva zile înainte am luat legătura telefonic cu mătușa Luiza din Austria care a aflat codificat de acțiunea de protest, ea a înștiințat postul de radio Europa Liberă, care în aceiași seară la știrile de ora 21 a anunțat protestul, ceea ce a fost garanția mea vitală, mai ales când col. Vasile a doua zi mă întreabă la anchetă; „pe cine ai la Europa Liberă ?„Hmm, în afară de directorul Noèl Bernard, sau Constantin Prelipceanu mai am câteva rude din partea mamei.”. Cu o zi înainte acest col. de securitate mă amenințase că; „să știi Constantine că noi putem trage ușor un capac de canal peste tine, noi suntem milioane iar tu ești unul singur, crezi că se poate face primăvară cu o singură floare?”. DA, dle colonel, încă nu se face, dar este un semn că VINE primăvara..“Se pare că ești cam bolnav, o să te tratăm“, spuse trăgătorul de capace de canal, înghițind replica mea cu năduf.

  REPORTER: –  Ce funcții ați reușit să ocupați în Austria ?

CONSTANTIN GUMANN: – Am ajuns în Austria evadând de la securitate, cu ajutorul prietenului Constantin Dumitriu care a asistat la acțiunea mea de protest din piața Romană (fără să intervină) și cu ajutorul unui șofer de camion, turc,  cu numele Arkadaș, care transporta cositor furat din România și a fost de acord contra o mie dolari să ajute. Mătușa Luiza  mă aștepta la Linz, apoi am fost condus la lagărul Traiskirchen, unde am fost interogat, se știa de emisiunea postului Europa Liberă, am primit în 2 luni azil politic.

 Am primit un loc de muncă la o firmă engleză din Salzburg ABMikroelektronik Group. Diploma de inginer nu a fost luată în considerație, căci nu lucrasem niciodată în occident, deci trebuia nostrificată. Dar conceptul lucrului bine făcut la timp și cantitate, pe care îl practic, mi-a adus după 2 ani propunerea de a fi șef de secție Haustehnik, colegialitatea, respectul celorlalți când văd că tu știi mai bine decât unii, a fost o reclamă foarte bună a sistemului de învățământ românesc. După 7 ani am avut curajul (vârsta este un handicap când depășești 50 ani) să dau concurs pentru un post de ing. șef la centrul de Bussines hoteluri Penta Berlin și din 22 de candidați am câștigat. După încă 5 ani am primit postul de șef filială pe România a concernului German TBIndustry. Datorită acestei activități în România am rămas cu firma proprie SC SUDURA SRL ce funcționează și astăzi.

REPORTER: – În decursul anilor ați desfășurat  și activități literare și ați publicat în presă.Vă rog să concretizați puțin.

CONSTANTIN GUMANN: –  Microbul scrisului îl am de la tatăl meu, scriitor ce NU avea voie să publice. Una din cărțile lui interzise, arse în anul 1947, am reeditat-o în 2019. „Cartea Luminii“, eu având unicul exemplar al autorului, deci in memoriam. Poeziile, ce muza mi le-a dictat în studenție și mai apoi, au fost scrise olograf, a avea o mașină de scris la vremea aceea, trebuia aprobată de org. securității și caracterele înscrise la miliție. Desigur că acelea s-au pierdut, dar lecțiile de etimologie, didactica literaturii, istoria ei, condimentarea prozei, cititul cronicilor literare a fost un antrenament ce a condus la un bagaj literar confortabil, sub conducerea prof. Constantin Ionescu, tatăl meu.Și a venit vremea poeziei patriotice, militante, unde lucrez din când în când, mai ales când văd cum unii vor să desfințeze istoria, comunismul renaște sub numele ANTIFA.
Ei omenirea vor s-o prihănească,
Neprihăniți asupră-i să domnească.
Avem de aface cu o Soroșiadă însoțită de o „Plandemie“ genocidală organizată, căci nimic nu este întâmplător, urmărindu-se schimbări radicale în structura lumii dorite de globaliști. Războiul eliminatoriu între stânga și dreapta, din America va avea consecințe imense în restul omenirii.

REPORTER: – Sunteți și autor al unor cărți. Amintiți câteva dintre volumele publicate.

CONSTANTIN GUMANN: – Prima carte, un roman autobiografic, „Evadarea mea din comunism“, apărută la editura PIM, Iași 2018, poate și pentru că sunt născut în orașul Iași, a fost propulsată de mai mulți colegi, prieteni, rude care adesea mi-au ascultat povestiri din „casa morților“, respectiv închisorile comuniste, am scris manuscrisul pe care l-a citit și Daniela Gumann când ne-am căsătorit, ea fiind o scriitoare sagace, mi-a recomandat neapărat să  public.
Împreună cu Daniela Gumann am fondat în anul 2017, Asociația Scriitorilor Români din Austria, cu care ocazie trebuie să spun că noi învățăm fără să încetăm. Așa am învățat în decursul activității la PENTA Berlin, diferite cursuri de pregătire managerială (Crew Management, Positive Thinking), cu care ocazie am și scris o lucrare amplă despre gândirea pozitivă, precum și controlul personalului ce am prelucrat-o și pentru România;
„Gândirea Pozitivă în profesie și în politică”editura PIM 2018.
A urmat reeditarea cărții  tatălui meu; „Cartea Luminii“,la editura PIM 2019. El a fost pentru mine un TATĂ, izvor de LUMINĂ.
După ce Cartea Luminii, a fost citită, unii colegi, scriitori, au comentat că lumina cere un antonim, mai ales că lumina vine din întuneric. Când spui întuneric este ceva negativ; iadul este întuneric, noaptea nu este un sfetnic bun,etc. Dar căutând întunericul acolo unde el se poate găsi, am rămas perplex să îl găsesc peste tot. Așa a fost geneza;“ Cartea Întunericului“ editura UZP, 2020.

Și… a venit și vremea aceea, să colaborăm intens ideea; unei lucrări despre asociația anticomunistă a bunicului Danielei Gumann, eroul Harnagea Gheorghe, condamnat la 20 ani închisoare, de către guvernul comunist. „Șoimii Cruciadei Libertății” – In memoriam Harnagea Gheorghe -cod Haras, editura PIM 2020.

REPORTER: –  Când și cum ați început să colaborați cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ?

CONSTANTIN GUMANN: – Colaborarea cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a venit firesc prin faptul că sunt membru al colectivului de redacție al Revistei „Condeierul Diasporei“, unde activitatea mea jurnalistică este zilnică, în a ține la curent diaspora româno-austriacă (în Austria trăiesc cca. 200.000 Români oficial, neoficial cca 500.000) cu știrile care mai ales acum în perioada pandemiei se schimbă de la o oră la alta. Se închid granițe, se anulează zboruri,etc.

REPORTER: –  Cum se vede România din afara granițelor ?

CONSTANTIN GUMANN: –  După limbă, după port, dup-aspect și dup-aport. Se simte lipsa unei conduceri unitare de patrioți. Influența gândirii proletcultiste, a comunismului de cumetrie Dâmbovițeană, este încă prezentă. Egoismul exacerbat se datorește și sărăciei generate de lipsa locurilor de muncă., ce au fost distruse de grupurile de interese.Cunosc îndeaproape tăierea combinatelor-fabricilor românești, deoarece am fost directorul reprezentanței de aparatură de sudare-tăiere, BINZEL-Germania, din București (1996) și am furnizat multe asemenea aparate de tăiere metal, mai ales pentru distrugerea industriei existente. Comenzile veneau de regulă de la cetățeni arabi sau arabi cu cetățenia Română ce au cumpărat asemenea platforme industriale la care numai valoarea terenului depășea cu mult valoarea achiziției. NU NE VINDEM ȚARA, era sloganul mincinos Iliescian. În realitate era vândută cu bucata contra comisioane grase desigur sub prețul pieții, profitul final al arabilor fiind de la 10 ori în sus. Să luăm cazul Siderca Călărași; A costat 2 miliarde de dolari, s-a întins pe 650 de hectare şi a fost unul dintre mamuţii industriei româneşti. Colosul a purtat numele de SIDERCA. Combinatul Siderurgic din Călăraşi a avut propria gară şi propriul port. 6000 de persoane au fost martore la decăderea mamutului industrial, decădere numită privatizare. Astăzi, toţi spun că ce s-a întâmplat la Siderca Călăraşi a fost un jaf cu acte în regulă, operaţiune petrecută sub nasul a nu mai puţin de şase prim-miniştri.

REPORTER: –  Cât de des  reveniți aici  în țara dumneavoastră natală ? 

CONSTANTIN GUMANN: – De regulă, mergem în țară de cel puțin două, trei, ori pe an.  Pandemia ne-a ținut departe, dar avem planuri clare în domeniul schimburilor culturale, vom începe acum în luna Iulie, mai ales că există o cursă directă Salzburg- București. Suntem și rămânem Români neaoși, patrioți, am creat  multe locuri de muncă pentru cetățenii Români și mergem înainte, ajutând din afară economia țării prin firma D&C Gumann ce o coordonăm în Salzburg, desigur și cultural prin ASRA, Asociația Scriitorilor Români din Austria.

    06.07.2020                     Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR