Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

DANIELA GUMANN: ”Mi-am construit viața exact cum mi-am dorit și trăiesc fericită înconjurată de oameni frumoși”

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 6 (138), Iunie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


DANIELA GUMANN: ”Mi-am construit viața exact cum mi-am dorit și trăiesc fericită înconjurată de oameni frumoși”

Primit pentru publicare: 17 Iun. 2020
Interviu realizat de Ioan VASIU /UZPR
Publicat: 17 Iun.  2020

©Ioan Vasiu, ©Daniela Guman, ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


DANIELA GUMANN: ”Mi-am construit viața exact cum mi-am dorit și trăiesc fericită înconjurată de oameni frumoși”

 REPORTER: – Când și de ce ați plecat din România, stabilindu-vă în Austria ?

DANIELA GUMANN: – În Austria am ajuns în anul 2012. Am plecat ferm convinsă că aici mă voi stabili definitiv, deoarece soțul meu era deja de 30 de ani cetățean austriac. Am plecat în primul rând pentru că aveam deja experiența traiului în străinătate, deoarece am plecat în 1997 în Israel pentru șapte ani și mai apoi am fost și în Germania, iar aceste experiențe au făcut ca să nu mă mai simt confortabil în România. Cunoscusem alt nivel de trai în străinătate, deși viața nu este deloc ușoară, dar există un echilibru corect între munca depusă și recompensa socială. Un alt motiv care a contribuit la decizia mea de a alege să locuim în Austria a fost și faptul că părinții mei erau deja de multă vreme decedați și simțeam că nu mai am niciun motiv pentru care să rămân. Soțul meu îmi vorbea tare frumos despre Austria și austrieci, iar faptul că eu deși eram funcționar la Primăria Galați nu îmi puteam permite o viață așa cum consideram eu a fi decentă. Am plecat din România fiindcă lumea e mare şi sunt multe de văzut. Am plecat de curiozitate. Am plecat să caut o viață diferită, poate mai bună. Am considerat că va fi mai bine pentru viitorul fiicei mele .Am plecat fiindcă am putut, spre deosebire de generația părinților mei. Dar am știut întotdeauna că România e acasă și că voi putea reveni ori de câte ori îmi va fi dor. Am plecat din  România,  acum mai bine de 23 ani, dar nu am uitat de unde am plecat. Mi-am construit viața exact cum mi-am dorit și trăiesc fericită înconjurată de oameni frumoși. Sunt în continuare apropiată de familia și prietenii din România. Nu pot să descriu noua viață de aici fără să fac automat comparație cu viața lăsată în urmă, în România. Metaforic vorbind, mi se pare potrivit să compar România cu un iubit pasional, dar în același timp abuziv. Și ca în orice relație abuzivă, mereu mi-am zis că lucrurile vor deveni mai bune, că ziua de mâine va fi mai liniștită decât cea de ieri; dar „iubitul meu” România a continuat să mă surprindă, alternând constant relaxarea teraselor superbe și cei mai buni mititei, cu cenușiul rece și disperarea oamenilor cu privirea pierdută. Când ești doar tu, adult, îți spui mereu că o să mai reziști, că îi mai dai o șansă, că așa e bine, încât uiți cât de rău poate să fie când e chiar rău – ei bine, așa simt eu față de România. După ce s-a născut fiica mea și trei ani mai târziu a murit mama, am înțeles că eu poate pot suporta o relație abuzivă, dar nu ar fi corect față de copil. Ea chiar merită ce e mai bun și dincolo de dragostea noastră, a părinților, i-ar prinde bine să cunoască o altfel de viață. Salzburg este fix „iubitul” potrivit. Este genul care se poartă așa frumos cu tine încât poate părea plictisitor, genul de gentleman perfect, bine crescut, manierat și bogat, care însă nu îți provoacă neapărat pasiunea și fluturii în stomac cu care eram obișnuită în România, dar nici abuzul din zilele negre pe care, la fel, doar România putea să mi le aducă. 

REPORTER: – Care este principala menire a Asociației Scriitorilor Români din Austria, înființată de dumneavoastră în urmă cu doi ani?

DANIELA GUMANN: – Asociația Scriitorilor Români din Austria a luat ființă în anul 2018 – anul când românii de pretutindeni au sărbătorit Centenarul Marii Uniri. Exemplul făuritorilor Unirii de la 24 Ianuarie 1859 și de la 1 Decembrie 1918, să ne fie o pildă de urmat. Să transmitem urmașilor noștri o țară unită, demnă și respectată, în care să domnească armonia, indiferent de deosebirile dintre noi, de orice natură ar fi: etnice, religioase, sociale, sau politice. Să avem în permanență un singur gând: UNIREA FACE PUTEREA. Să fim mereu uniți în gând și fapte pentru România – patria noastră care dorește să facem ceva pentru ea. 

Asociația Scriitorilor Români din Austria a rezultat din dragostea pentru România cu tot ce cuprinde ea – civilizație, cultură, artă şi literatură, dedicată deopotrivă românilor, austriecilor și tuturor celor ce vor să cunoască cultura și civilizația poporului  român. Dorim să promovăm România, limba, cultura, tradițiile românești și dialogul  intercultural, să evidențiem prezența românească ȋn spațiul european și de ce nu chiar și mai departe. Atât timp cât scriu mereu doar în limba română este ușor de priceput, că pentru mine, străinătatea e ca un hotel. Să știți că emigrarea în sine este o renaștere.

REPORTER: –  După câte știu, ați început să colaborați cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Vă rog să detaliați această colaborare.

DANIELA GUMANN: – Pornind de la faptul că sunt absolventă a Facultății de Comunicare și Relații Publice și totodată membră în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, i-am prezentat domnului președinte Doru Dinu Glăvan revista  ”Condeierul diasporei” și a rămas plăcut impresionat de activitatea noastră. Așa au început discuțiile despre o posibilă colaborare jurnalistică pentru că, până la urmă, chiar dacă revista ”Condeierul diasporei” aparține Asociației Scriitorilor Români din Austria, la baza acestei activități de redactare stă experiența jurnalistică. Atât scriitorii cât și jurnaliștii sunt mânuitori ai condeiului, având o țintă comună: trezirea scânteii rare în adâncul sufletelor celorlalți. Plămădesc același material: verbul, divinul verb, despre care cu atâta vibrantă pasiune vorbea Caragiale. Astfel, în momentul realizării numărului 10 al revistei ”Condeierul Diasporei”, după numeroase convorbiri și consultări, grație receptivității și amabilității domnului președinte Doru Dinu Glăvan, am realizat un parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, care a împlinit 101 de ani de la înființare, și al cărei membru am marea onoare de a mă număra. 

REPORTER: – Vă ocupați de editarea revistei ”Condeierul diasporei”, care apare online și care a ajuns la numărul 10(iunie 2020). Vorbiți-ne puțin despre revistă.

DANIELA GUMANN: – Revista ”Condeierul diasporei”  apare trimestrial, în format online. Am fost adesea întrebată de ce în format online, ei bine, motivele sunt multe, dar am să vi le prezint pe cele mai importante:

-în primul rând din dorința de a nu contribui la despădurirea planetei – cărțile bune trebuie tipărite, pentru că ele își merită locul de cinste în bibliotecă, dar revistele, de regulă după ce sunt citite, sunt aruncate la coș;

– în al doilea rând, pentru că această revistă nu primește (pentru că nici nu pretinde), nicio susținere financiară, ea apare din munca voluntară rezultată din dragostea de a promova literatura română și scriitorii români contemporani;

-în al treilea rând, cine dorește să adune toate aparițiile acestei reviste, își poate crea o arhivă electronică într-un folder salvat în calculator și astfel economisește spațiu și este comod pentru cititor.

Vrem să construim o comunitate împreună cu dumneavoastră. Scopul în sine al apariției revistei este să promovăm scriitorii care scriu realitatea concretă atemporană sau veșnică, care se țese din rațiunea și simțul comun.

  REPORTER: – Care sunt cei mai importanți scriitori din România și din alte țări, deveniți colaboratori ai dumneavoastră?

DANIELA GUMANN: – Mama mea avea o vorbă: „Cine se laudă cu relațiile pe care le are, dovedește cât valorează fără ele.” Pentru că este foarte sensibilă întrebarea, prefer să mă abțin de a enumera concret pentru a nu leza pe cineva anume. Prefer să îi las pe ei să vorbească despre revista ”Condeierul diasporei”.Cu toate acestea mă declar deosebit de onorată de a colabora cu profesori universitari, cu o vastă cultură iar faptul că au acceptat să facă parte din echipa redacțională a acestei tinere reviste, nu poate decât să mă onoreze. Este vorba despre   Prof. Florica Ranta Cândea, Prof. Univ.Dr. Anton ILICA, conf.univ.dr.Cătălin Negoiță, col(r)dr.ing.Constantin Avădanei, tehnoredactor: ing. Constantin Gumann, iar colaboratori externi: Lidia Popa – poetă (Italia),  Antonela Stoica – poetă (Germania),  Liliana Popa – poetă (România). Evident că au fost publicate articole foarte bine scrise de personalități marcante atât în lumea literară cât și din breasla academică.  Scrisul e o mare responsabilitate. Să ne asumăm această condiție, cu mare grijă, dar şi cu un licăr de bucurie şi speranță pentru că eu cred că literatura şi arta ne vor putea salva sufletele. Națiunea de azi, are la bază narațiunea de ieri.

  REPORTER: –  Sunteți autoare a multor volume, tipărite între anii 2014-2020. Amintiți câteva dintre ele.

DANIELA GUMANN: – Pentru mine, scrisul este o altă formă de rugăciune sau de spovedanie. Și mai îndrăznesc să cred că nu putem ajunge în marea cultură a lumii decât cu o carte în mână. Cărțile a cărui autor sunt, îmi place să spun că  nu le-am ales eu, ci ele s-au prăvălit peste mine cu toată greutatea, căci miezul lor e unul autobiografic. Chiar așa cum spun. Înafară de cărțile cu profil profesional, toate celelalte cărți scrise de mine sunt numai mărturisiri din realitatea trăită, din viața cotidiană.Scriu în general despre tragedia femeii românce care este nevoită să plece în lume, și despre familia românească descompusă și fragilizată. Mizez pe noțiunile mele esențiale: onestitate, demnitate, iubire, disciplina minții, căutarea adevărului, prețuirea frumuseții. Într-o eră a post umanului, toate astea ar putea părea desuete. Pentru mine, ele sunt elementare, ca apa sau ca aerul. Cea mai nouă carte publicată se numește Șoimii Cruciadei Libertății (rezistența anticomunistă), Editura PIM, Iași, 2020, care a fost lucrată intens în perioada pandemiei, în care unii se plângeau de plictiseală, iar eu eram supărată că ziua are numai 24 de ore. Un volum de memorii, dedicat bunicului meu GHEORGHE HARNAGEA, membru în Gruparea de rezistență anticomunistă *SOIMII DIN CRUCIADA LIBERTATII*(1954-1957), în 1957 fiind arestat si condamnat la 25 de ani închisoare de către Tribunalul Militar din Iași, pentru uneltire împotriva statului comunist. Gheorghe Harnagea a executat o pedeapsă de 7 ani în cele mai sinistre închisori comuniste. Volumul este un omagiu adus celor care au luptat pentru libertate si demnitate.

  REPORTER: – În ce reviste din România au fost publicate până acum creațiile dumneavoastră?

DANIELA GUMANN: – Revista „Porto Franco” care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România,  coordonată fiind de scriitorul Sterian Vicol ;Revista „Eminesciana” care apare prin grija excepțională a artistului Mihai Cătrună, iubitor de Eminescu; Revista „Armonii Culturale” coordonată de autorul Gheorghe Stroia, care se implică în numeroase proiecte culturale;  la Revista „Orizonturile Bucuriei” am avut plăcerea să-l cunosc și personal pe cel ce este președinte fondator, domnul Nicolae Mușat; Revista „e-Creator” condusă de omul de cultură Romeo Roșianu; pentru Revista „Păltiniș” am legătura directă cu  poetul Valentin Leahu; Revista ”Astralis” a reușit să mă surprindă plăcut prin activitatea intensă a doamnei Camelia Pantazi Tudor – coordonator de revistă, director de editură și realizator de emisiuni radio la Radio Shalom; am publicat și în Revista ”Mărturii maramureșene” la invitația preotului Radu Botiș, care coordonează apariția acestei tinere reviste ce apare sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România; sunt foarte onorată de faptul că a fost de câteva ori menționat numele meu în prestigioasa Revistă ”Cronica Timpului”  sub profesionala coordonare a doamnei Rodica Subțirelu; la Revista ”Detectiv Cultural” coordonată cu talent și inspirație de autorul Firiță Carp și evident în Revista „Condeierul diasporei” coordonată de subsemnata, Daniela Gumann.

  REPORTER: –  La care dintre premiile și distincțiile, ce v-au fost conferite în decursul anilor, țineți cel mai mult?

DANIELA GUMANN: – Imaginați-vă că vă sărbătoriți aniversarea și invitații vă oferă cadouri diferite, unii mai scumpe și alții cum au considerat că își permit. Sunt sigură că nu îi veți prețui mai puțin pentru acest lucru, pentru că până la urmă gestul contează și faptul că au fost acolo când trebuia să fie. Toate premiile și distincțiile primite mă onorează și le prețuiesc la fel. Este adevărat că unele sunt așezate într-o vitrină special amenajată, datorită formatului lor (plachete, medalii), iar altele stau frumos arhivate într-un biblioraft , cu grijă păstrate. Totuși nu vreau să las impresia că am prea multe asemenea distincții și premii, pentru că eu nu am participat decât la două concursuri unde deși am primit premii, mi-am propus să nu mai particip la niciun concurs. Această decizie nu am să o comentez. Pot spune că am participat la concursuri unde nu am fost de nimeni cunoscută și am primit la București premiul 1 la Concursul „Că nu e om să nu fi scris o poezie” – organizat de doamna Valentina Spânu – președinta Asociației Credință și Demnitate. Iar celălalt concurs la care am participat se numește ”Corona” și a avut loc în Italia, unde la fel nu m-a cunoscut nimeni. Am participat la trei secțiuni și am primit trei premii.  Acestea sunt singurele mele concursuri la care am participat și mi-am propus să nu mai particip. Știți dumneavoastră, că astăzi când răspund la acest interviu, este 15 iunie când se comemorează trecerea în eternitate a iubitului nostru poet Mihai Eminescu? Ei bine acest geniu și minunat poet al neamului nostru, nu a primit niciun premiu.  Nu aceasta îmi este motivația, ci pur și simplu nu mă definesc  competițiile. Vă pot spune că am primit o plachetă frumoasă acordată de domnul Cătălin Negoiță, Director Executiv DJC Galați la Ministerul Culturii, o altă plachetă frumoasă acordată în An Centenar la Palatul Parlamentului, în cadrul unui eveniment la care am participat la comemorarea trecerii în neființă a poetului Mihai Eminescu, o distincție cu numărul 16, dintr-o serie limitată de numai 20 exemplare, ce marchează 130 ani de la trecerea în eternitate a marelui nostru poet Mihai Eminescu, această distincție mi-a fost oferită la un eveniment desfășurat la Palatul Parlamentului unde am participat în calitate de partener, în numele Asociației Scriitorilor Români din Austria. De la fostul consul general al României la Milano, de la domnul Adrian Georgescu, am primit o Diplomă de Excelență care mă onorează. O plachetă frumoasă am primit și de la Biblioteca Stefan Petică din Tecuci, care mi-a fost acordată de doamna manager Ionica Nasie cu ocazia unui eveniment de lansare  de carte. Mai sunt multe alte diplome și premii care îmi înnobilează sufletul și îmi dau încredere să fiu eu așa cum sunt, pentru că aceste distincții au fost acordate în fața publicului, a cititorilor care m-au cunoscut personal, așa cum s-a întâmplat și la Târgu Bujor în cadrul Festivalului  Național de Poezie “Grigore Hagiu”, unde la  Casa de Cultură din localitate am primit, de  la Primăria Orașului Tg.Bujor, diplomă pentru Cartea de Poezie a Anului: “Florile cireșului tânăr” (Ed.Timpul).

  REPORTER: –  Cum se vede România din Austria ? 

DANIELA GUMANN: – România se vede cum o prezentăm noi. Uitați-vă cu ce defilăm pe sticlă: cu crime, droguri, prostituție, hoții, minute sau chiar ore întregi dacă s-ar putea, dar despre cei care migălesc la o revistă de cultură, precum cei de mai sus menționați la întrebarea anterioară sau alții, artiștii plastici, nu s-ar spune un cuvânt, sau cel mult câteva secunde acolo…Așadar nu ne vindem marfa, nu ne promovăm valorile, deși suntem conștienți că pe satelit suntem urmăriți de presa internațională, că ambasadele au servicii de despuiere a presei, care raportează zilnic ce se întâmplă într-o țară anume. Noi mergem la podul catastrofic, cu circul înainte! Fiecare cetățean român, plecat în străinătate, este un mesager, o etichetă pentru România în fața străinilor cu care intră în contact.Eu personal, am primit broșuri despre România în limba germană și alături de acestea mai pun câte un borcan de dulceață, sau o prăjitură și le ofer austriecilor, pentru a cunoaște ospitalitatea românilor, gusturile și tradițiile noastre. Nu am să mă laud despre ce fac eu pentru a promova țara mea, însă și pe fiica mea o educ în acest fel și cred că nu e în zadar. Noi chiar dacă am ales să plecăm din România nu înseamnă că am părăsit-o. Ne interesează tot ce se întâmplă în țară, ne informăm și nu pierdem legătura cu prietenii rămași acolo. După ce am plecat din România am înțeles că de aici de unde sunt pot să fac mai multe pentru ea decât dacă eram acolo. Vă mulțumesc pentru această oportunitate de a comunica!

           iunie 2020                                              Interviu cosemnat de Ioan Vasiu/UZPR

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.627 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5