POESIS
autor Vasile Fetescu

Construcţie lirică

Culeg boabe de rouă
şi le pun
în poeme
pentru a le da
limpezime şi prospeţime.
Suliţele zorilor,
care îmi străpung fereastra,
le topesc
în versurile pe care
le zămislesc.
Gândurile învăluite
în simţiri fierbinţi
şi în slobodă fantezie
le orânduiesc
în construcţia lirică
pe care o zidesc.

Speranţe îmbobocite

Au îmbobocit speranţele
în cer
sunt stele, ori fiori înfierbântaţi
de ger.
Obosită de strălucire,
Luna a apus;
vântul mi-a spulberat
norocul
şi în neant l-a dus.
Hălăduiesc prin munţii
pe nefericiri clădiţi;
speranţe de mai bine,
la mine când veniţi?
Scârţâie roata
de la fântâna firii;
cu paşi şovăielnici
mă îndrept
spre cumpăna iubirii.

Stampă
Mi-am caligrafiat numele
pe un petic
de infinit
spre dăinuire peste timpuri
şi abisuri
trecătoare.
Cu litere din secole
şi milenii
am alcătuit slove,
stihuri şi poeme,
încărcate cu gânduri
şi simţăminte,
pentru trăitorii
veşniciei.
Timpul
le va căra în spatele-i
herculean
şi le va depune
în braţele infinitului.

Testament

Pe-al minţii ecran
abisal,
cu slove culese din alfabetul
fiinţial,
cu sufletul cătrănit
mi-am scris testamentul
de sfârşit.
Suferinţele, dramele,
neîmplinirile, umilinţele,
sărăcia şi toate zilele
amare
le las uitării
atotdevoratoare.
În sufletu-mi vestejit,
păstrez amintirile
din universul
în care am copilărit,
anii de vieţuire cu familia
întreagă şi unită
şi pe cei de trudnicie
creatoare împlinită.
Trupul trudit
şi secătuit
îl încredinţez pământului,
în ţărâna-i sfântă
să-l îmbrace
şi să-l hodinească
în eterna pace.
Sufletu-mi zbuciumat
şi împovărat
implor veşnicia să-l primească
şi să-l veşnicească.
Construcţie lirică

Culeg boabe de rouă
şi le pun
în poeme
pentru a le da
limpezime şi prospeţime.
Suliţele zorilor,
care îmi străpung fereastra,
le topesc
în versurile pe care
le zămislesc.
Gândurile învăluite
în simţiri fierbinţi
şi în slobodă fantezie
le orânduiesc
în construcţia lirică
pe care o zidesc.

Speranţe îmbobocite

Au îmbobocit speranţele
în cer
sunt stele, ori fiori înfierbântaţi
de ger.
Obosită de strălucire,
Luna a apus;
vântul mi-a spulberat
norocul
şi în neant l-a dus.
Hălăduiesc prin munţii
pe nefericiri clădiţi;
speranţe de mai bine,
la mine când veniţi?
Scârţâie roata
de la fântâna firii;
cu paşi şovăielnici
mă îndrept
spre cumpăna iubirii.

Stampă
Mi-am caligrafiat numele
pe un petic
de infinit
spre dăinuire peste timpuri
şi abisuri
trecătoare.
Cu litere din secole
şi milenii
am alcătuit slove,
stihuri şi poeme,
încărcate cu gânduri
şi simţăminte,
pentru trăitorii
veşniciei.
Timpul
le va căra în spatele-i
herculean
şi le va depune
în braţele infinitului.

Testament

Pe-al minţii ecran
abisal,
cu slove culese din alfabetul
fiinţial,
cu sufletul cătrănit
mi-am scris testamentul
de sfârşit.
Suferinţele, dramele,
neîmplinirile, umilinţele,
sărăcia şi toate zilele
amare
le las uitării
atotdevoratoare.
În sufletu-mi vestejit,
păstrez amintirile
din universul
în care am copilărit,
anii de vieţuire cu familia
întreagă şi unită
şi pe cei de trudnicie
creatoare împlinită.
Trupul trudit
şi secătuit
îl încredinţez pământului,
în ţărâna-i sfântă
să-l îmbrace
şi să-l hodinească
în eterna pace.
Sufletu-mi zbuciumat
şi împovărat
implor veşnicia să-l primească
şi să-l veşnicească.

Nu

Nu sunt născut
pentru aceste vremuri
năuce;
Nu am învăţat
să trăiesc dezmăţat;
Nu am deprins risipa,
nici nechibzuinţa,
cumpătarea şi măsura în toate
mi-au călăuzit existenţa;
Nu suport minciuna,
prefăcătoria, obrăznicia…;
Nu pot fi altfel
decât
aşa cum am fost şlefuit
la şcoala familiei în care
am copilărit.
Nu…