Consilieri-sfătuitori, pseudo-experți în psihologie și educație, coafeze erijate în binefăcători, „specialiști” în binele universal și-au focusat eforturile în mediul online și se prezintă cosmetizat în cooperative de binefacere. Având calități (de necontestat, de altfel) de buni comunicatori, reușesc să te facă să crezi în ”expertiza” lor. Popularitatea dumnealor vine din imaginea de succes creată și mult „filtrată” a profilului pe bază de publicitate en-gross. Având un bun marketing, vând și promovează conținuturi de neuroștiință și psihologie aplicate în viața de zi cu zi. Și au succes pentru că ne place să știm că cineva (altcineva) ne poartă de grijă și știe exact ce/cum trebuie să facem și unde trebuie să ajungem. Pentru că avem nevoie să fim motivați de motivaționale și ne hrănim cu iluzia „vindecării” promise.

E un vis frumos care se înfiripă în mintea omului aflat în permanenta căutare (dar firească, naturală) a…sensului. Doar că apare o problemă: omul visător rămâne doar cu visul, neavând resursele necesare (înțelegere, efort, disciplină) pentru a trece la acțiune.

Pentru că „vânzătorii-experți”, odată ce ai intrat în prăvălia lor de vise, exploatează mai mult vulnerabilitățile tale, găsesc în tine nevoi pe care nu îți imaginai că le ai și sădesc dorințe noi care să justifice căutarea. Și uite-așa, intrând în hora dezvoltării personale, te trezești că ești „esență” într-o spirală și că toată viața ta este o dorință. Și atât. Și apoi vine câte-o pandemie, cutremur sau altă nenorocire, dorințele dinainte dispar și realizezi (sau nu) că lupta e doar supraviețuire, căutarea e iluzie, că viața este despre acțiune (să faci, să muncești, să acționezi ).

Viziunea fără acțiune este doar un vis. Visul fără plan este timp pierdut. Și pe asta se bazează toți binefăcătorii „experți”: tu, clientul ideal, ai timp să visezi! Ei îți vând visul, tu le dai timpul tău (uneori și bani pentru că [pe surse] un atelier/curs de dezvoltare personală de 2-3 zile poate să coste până la câteva sute de euro). Tu plătești timpul tău în care ai putea să acționezi, să faci, să trăiești. Dar pentru asta ai nevoie de niște resurse pe care acești binefăcători nu ți le pot oferi: înțelegere, efort, disciplină. Astea vin din educație. Educația înseamnă acțiuni multe: să mergi la școală, să înveți să citești, să scrii corect, să socotești etc, să fii prezent, interesat și să faci eforturi.

Educația nu e un vis, e ceea ce faci în fiecare zi pentru supraviețuire. Educația e viața bună.

Kind reminder: Pentru o bună sănătate emoțională (si o viață bună), cultivați disciplina! Cât de cât.