Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Copacul fără umbre

Primit pentru publicare: 21 Apr. 2020
Autor: Dumitru PETRAȘ
Publicat: 23 Apr.  2020
© Dumitru Petraș, ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Copacul fără umbre

Prin măduva timpului aerul respiră puțin
Când glasul plânge împădurind secunda iubirii,
Sub masca subțire a copacului obosit,
Altarul rădăcini sărută lacrimi de iubire
Din anotimp, în alt anotimp, luna se rotește
Măsurând înălțimea copacului bătând.
Eu privesc și gârla dintre maluri cum se rupe,
Văd și apa cum se ascunde ca un haiduc
Și fără umbre copacul se rotește
Într-un bulgăre de lumină împădurit.
Clopotul bătut încă se zbate în noapte,
Numai clipele dorm ascunse după infinit,
Luna se dezbracă cu fereastra deschisă,
Greierii cântă se trezească din nou infinitul,
Pentru copacul bătrân și fără umbre.
Eu mă leg la șireturi să nu mai împiedic de viață,
Noapte dezbrac sărutul iubire, încercuit de vis.
Astăzi fără lumină peste trupul rădăcinii,
Îmbrățișez copacul nins și fără umbre
Și gândul se dezbracă peste sufletul omenesc,
Numai zborul atinge copacul fără umbre
Într-un sărut de lacrimi cel zidesc,
Lângă copacul plâns și fără umbre.
Coboară noaptea îmbrăcată cu iubire
Și umbrele se nasc din umbre,
Dezvelind pași iubirii pentru noi.